În tradiția arabă, porumbița apare ca simbol al iubirii, iar colierul ca simbol al măiestriei stilistice, elocventă fiind deseori comparată cu un șirag de mărgăritare; colierul împodobește porumbița așa cum Ibn Hazm a urmărit „meștesugirea modului de a înțelege iubirea“. (...) Cartea, scrisă la tinerețe, are o prospețime care îl înfățișează pe autor cu toate virtuțile și defectele unui om obișnuit, care nu ocolește – sau n-a ocolit o vreme – bucuriile și încercările lumii („Împrospatați-vă sufletele cu câte ceva din cele trecătoare, ca să vă fie de ajutor întru deslușirea adevărului").
Textul s-a păstrat într-un manuscris, datat Rajab 738, adică februarie 1338, anume o copie făcută în Egipt sau Siria după un original pierdut. (...) Tratatul despre dragoste și îndrăgostiți îl vădește la fiecare pas, vorbind de felul în care se poartă și visează îndrăgostiții, fie ei robi sau prinți, săraci sau bogați, musulmani sau de alte religii, nu numai pe teologul, ci și pe psihologul Ibn Hazm. Rangul său starea socială a îndrăgostitului nu contează, fiindcă pentru Ibn Hazm „iubirea e în firea omului“ și, prin urmare, nimeni nu scapă. E ca un magnet (metafora frecventă și în poezia trubadurilor): „Sufletul celui care iubește e curățat (de accidente), e bine știutor de locul în care se află perechea menită, spre care tânjește, pe care o țintește și o caută, dorind arzător să o întâlnească și să o atragă precum magnetul o bucată de fier“. - Grete Tartler
