Dragostea este oare un sentiment declanșat de un proces chimic, sau este pur și simplu un miracol al spiritului, imposibil de explicat? Există o metodă infailibilă pentru a stârni pasiunea, un elixir precum cel care i-a unit odinioară pe Tristan și Isolda? Sau cei care se îndrăgostesc ascultă doar de propria libertate?
Foști iubiți, Adam și Louise trăiesc la mii de kilometri depărtare unul de celălalt, el la Paris, ea în Montreal. Corespondând pe e-mail, cei doi își evocă trecutul comun, rănile încă neînchise, momentele de bucurie, dar și noile relații. Ceea ce-i apropie însă a doua oară este prietenia, construită de comun acord și însoțită de o provocare: ar putea să-și reînvie dragostea tocmai vorbind despre dragoste?
Eric-Emmanuel Schmitt, observator minuțios și lucid al capriciilor inimii, reușește să transpună în acest roman epistolar, cu fine și surprinzătoare nuanțe, parcursul plin de capcane al unei legături amoroase tipice pentru vremurile noastre.
În Elixirul dragostei m-a interesat mai ales distincția dintre dorința și sentiment. Cred că, în privința iubirii, problema constă în faptul că denumim cu același cuvânt două teritorii diferite: cel al dorinței și cel al sentimentului. La granița dintre ele, atunci când încercam să împăcăm atracția fizică și dragostea, se nasc mările noastre povești, nu întotdeauna fericite. - Eric-Emmanuel Schmitt
