Romanul Evanghelia după Pilat a fost tradus în peste 20 de limbi.
În grădina Ghetsimani, un bărbat așteaptă să fie prins și dat pieirii. Numele lui este Ieșua, și e fiul unui dulgher umil din Nazaret. Dar cum se face că este dușmanul Cezarului și al Sinedriului? Cum de-a ajuns acest nazarinean să fie o amenințare pentru puterea lumească și cea a lui Dumnezeu? Soarta îi este pecetluită. Nu va vedea Ierusalimul în sărbătoarea Paștilor. Va muri pe cruce, și o știe.
Pilat din Pont i-a hotărât moartea fără să clipească, nebănuind că, trei zile mai târziu, zvonul Învierii va încinge spiritele și așa nesupuse ale iudeilor. Dar Imperiul domnește prin rațiune. Așa că pretorul va trebui să demonteze legenda primejdioasă pe cale de-a se naște.
Astfel începe călătoria lui Pilat: ca o anchetă. Reprezentantul Romei și al ordinii adună mărturii și respinge sau demonstrează teorii și ipoteze. Însă treptat rațiunea începe să șovăie și trebuie să se plece în fața evidenței. Pilat nu se află în fața unei enigme, ci a unui mister mai înalt. Pilat nu-l poate dezlega. Îi mai rămâne doar să se îndoiască. Sau să creadă.
Fragment din ebook:
Peste câteva ore vor veni să mă caute.
Sunt pregătiți. Soldații își lustruiesc armele. Solii roiesc pe ulițele întunecoase spre a aduna sinedriul. Dulgherul mângâie crucea pe care mâine, fără îndoială, va șiroi sângele meu. Gurile șoptesc, de-acum întreg Ierusalimul știe că voi fi prins. Ei cred că mă vor prinde fără ca eu să știu... eu îi aștept. Căuta un vinovat, vor găsi un complice. Doamne, fă-i necumpătați! Ia-le mințile, fă-i cruzi și iuți de mână. Nu vreau povara de a-i stârni împotrivă-mi! Să mă ucidă! Iute! și cu îndemânare!
Cum de-am ajuns aici? În seara asta aș fi putut să fiu în altă parte, să petrec Pastile într-un han sărăcăcios, printre pelerini, ca oricare alt evreu. M-aș fi întors duminică la Nazaret cu bucuria molcomă a datoriei împlinite. Într-o casă pe care n-o am poate m-ar fi așteptat o femeie pe care n-o am, iar în spatele ușii, fericiți să-și revadă tatăl, căpșoare cârlionțate, zâmbitoare. Iată unde m-a adus visul: într-o grădină, așteptând o moarte care mă înspăimântă.
Cum a început totul? Are destinul un început?
