Borges însuși n-ar fi putut s-o spună mai frumos: "Nu există paradis in absența luminii". După cum nu există întreprindere mai delicată – și totodată aventura mai palpitantă – decât întoarcerea pe urmele propriilor pași. Radu Sergiu Ruba face acest drum sprijinindu-se mai mult pe retina memoriei decât pe memoria retinei. Prozele lui deschid cărări spre o lume populată de personaje asupra cărora timpul și-a făcut lucrarea după cum a poftit. Ruba extrage amintiri din malul trecutului, le spală în soarele unei zile de toamnă și le așază pe catifea, sub ochii noștri, ca pe niște țăndări de pietre prețioase.
Forța evocatoare și talentul confesiv fac din O vară ce nu mai apune pașaportul spre ținuturi și oameni din alt loc și din alt secol. Radu Sergiu Rubă scrie despre șaradele vieții, despre farsele, descompunerile și recompunerile ei. Prozele lui stau la confluența dintre istorie, geografie și biografie. Le citești cu emoția elevului care, pe vremuri, aștepta ca soarele să prindă în raza lui picătură de cerneală suspendată în vârful peniței. Apoi îți vine să mângâi paginile și să mulțumești celui care răstoarnă miere peste creștetele noastre. Fiindcă tocmai ai avut parte de ceva frumos și sfâșietor. - Radu Paraschivescu
