Echitatea in dreptul penal substantial

 Legiuitorii au avansat teza conform căreia: dacă legea există, ea este, prin definiție, justă. Cum rămâne însă cu teza Lex injusta non est lex? Simplă existență a legii nu o face ipso facto justă. Motiv pentru care este nevoie de un corectiv precum echitatea. Având ca temă conexiunea dintre echitate și justiția penală, lucrarea este un studiu comparativ complex al dreptului penal roman și al dreptului penal francez, al jurisprudenței ambelor țări în materie penală, al jurisprudenței europene, al legislației europene și al controverselor internaționale care au legătură cu subiectul abordat. În acest sens, lucrarea de față cuprinde propuneri concrete de modificare sau adaptare la standardele echității atât a legislației penale din România, cât și a legislației penale din Franța.   Aspectele relevante care se regăsesc în lucrare, cum ar fi: analiza legăturii dintre principiul echității și celelalte principii fundamentale ale dreptului penal și constituțional, precum principiul legalității incriminării și al legalității pedepselor, cel al individualizării sancțiunilor și principiul restrângerii proporționale a drepturilor fundamentale raportat la cauza care a generat această restrângere, o fac o lucrare idealistă, în aparență, însă suficient de tehnică și realistă după o citire aprofundată, prin prisma propunerilor noastre de îmbunătățire a legislației existente.    Am definit echitatea ca: instrument corectiv, echilibrul între dreptul la apărare și dreptul statului de a pedepsi în numele legii și, nu în ultimul rând, ca principiu fundamental al dreptului penal și al justiției penale, care include, la rândul său, celelalte principii fundamentale ale dreptului penal.    Instituția sancțiunii penale este abordată în prima etapă, iar instituția răspunderii penale în a doua etapă, în mod intenționat, deoarece, în opinia noastră, sancțiunea penală este instituția de drept penal substanțial în care dezideratul echității trebuie să predomine și în care aplicarea concretă a acestuia este extrem de sensibilă. Principiile fundamentale fac parte din acest deziderat și ceea ce este foarte important este faptul că pedeapsa rămâne instituția cea mai sensibilă din dreptul penal, deoarece presupune nu numai actul de pedepsire, ci și rezultatul acestuia, care generează în mod direct consecințe asupra justițiabililor și asupra societății. În acest sens, individualizarea sancțiunii penale este cea mai importantă instituție. Mai apoi, îi urmează răspunderea penală, care are impact direct asupra dreptului la apărare al individului, dar și asupra victimei, care vede că fapta care i-a cauzat un prejudiciu atrage după sine răspunderea penală a celui vinovat. Am considerat foarte important ca principiile fundamentale să fie văzute ca parte din echitate pentru ca prin aceasta, în sensul său de valoare morală, instrument de păstrare a echilibrului său instrument corectiv, moralitatea trece din înțelesul său abstract în plan concret, putând fi materializată și aplicată situațiilor particulare și legilor penale în vigoare. Este vorba despre echitabilitate, mai exact, echilibrul care trebuie să fie întotdeauna menținut atunci când se aplică o sancțiune, pentru că echitatea presupune păstrarea echilibrului între prerogativa de a sancționa a statului și respectarea drepturilor la apărare ale acuzatului, cu toate acestea, fără a se neglija victima.    În concluzie, dezideratul echității în dreptul penal substanțial poate fi redat astfel: dreptul penal trebuie să fie echitabil și să asigure valorificarea drepturilor victimei și ale acuzatului, respectând demnitatea umană și egalitatea tuturor în fața legii. Echitatea fundamentează principiile generale ale dreptului penal substanțial și, în numele echității, aceste principii se cer a fi valorificate. Celor care se regăsesc în condiții similare și sunt cercetați pentru aceleași infracțiuni li se vor aplica aceleași garanții legale ab initio. Ceea ce am demonstrat prin cercetarea noastră este faptul că echitatea există și se manifestă în dreptul penal substanțial prin aplicarea principiilor fundamentale analizate. Echitatea nu este absolută, ci adaptabilă, evoluând în concordanță cu legea și cu timpul istoric guvernat de legea penală, dar și de moravurile societății. Ce este echitatea? Un corectiv în dreptul penal substanțial și un instrument care restabilește echilibrul acolo unde acesta a fost înfrânt. Invocând echitatea, se pot remedia lacune ale legii, reglementări defectuoase, care generează discriminări și încalcă egalitatea în fața legii penale. Respectând aceste deziderate, lucrarea de față cuprinde observații și propuneri de îmbunătățire a legislației existente în acest sens.    Susținem și credem cu tărie că justificarea principiilor fundamentale ale dreptului penal substanțial prin echitate este și va fi mereu în măsură să determine progresul justiției penale, care este, în fond, umană. Actul de justiție va deveni mai moral, hotărârile prin care se aplică sancțiunea penală vor fi mai bogat motivate de către judecătorii care aplică legile penale. Totodată și legiuitorii, care elaborează legile penale, ce stabilesc condițiile în care se angajează răspunderea penală, vor deveni mai responsabili în actul de legiferare, deoarece există un principiu susceptibil de a-i determina să raționeze și să analizeze a priori într-un mod echitabil, mai profund, mai responsabil. Așadar, susținem că echitatea are puterea de a-l responsabiliza atât pe legiuitor, cât și pe judecătorul care aplică legea penală.    Lucrarea se adresează atât teoreticienilor, cât și practicienilor în domeniu, precum și celor care doresc să-și perfecționeze cunoștințele de drept penal comparat, în speță, drept penal francez.