Rezumat Ecouri literare universale in poezia lui George Cosbuc – Gavril Scridon
Istoricul literar Gavril Scridon se sprijină cu precădere pe obiectivitatea datelor exacte, dar lasă loc întotdeauna detaliului colorat sentimental. De aici interesul său pentru marile figuri năsăudene, George Coșbuc și Liviu Rebreanu, pe care îi asumă și de pe poziții subiective, de neam, de apartenență la un loc, la o familie. Atentă și bine documentată, cartea de față își propunea, acum o jumătate de secol, să scoată în evidență vasta cultură a lui George Coșbuc, un intelectual de rasă conectat la marile valori universale. (Irina Petraș) Profesor la Universitatea „Babeș‐Bolyai” din Cluj‐Napoca, Facultatea de Litere, Catedra de literatură română comparată și teorie literară, susținând conferințe în aceeași specialitate și la alte institute de limbă, literatură și cultura română aparținătoare unor importante campusuri europene (Munchen, Budapesta, Cracovia, Seghedin etc.), Gavril Scridon (1922‐1996) s‐a dedicat cu devotament și stăruința îndelungată studierii vieții și operei lui George Coșbuc. Astfel, de‐a lungul anilor, a îngrijit spre publicare întreagă operă coșbuciană, pe care a însoțit‐o cu substanțiale prefețe și studii. Fragment din volum: „Dintre poeții persani, doi ne mai rețin atenția în contextul creației lui George Coșbuc: Hafis și Saadi. În Fire de tort (ediția din 1896 și-n cele următoare antume), Coșbuc publică poezia Hafis. În poezie asistăm la un dialog, la o confruntare dintre poetul persan și ghiaurii care au voie să bea vin; poetul, fiind oprit „de profet" să bea vin, condamnă opreliștea și bea mai vârtos decât cei care aveau libertatea aceasta bachică. Coșbuc a reabilitat, termenul nu-i poate cel mai fericit, pe autorul numeroaselor și celebrelor poezii care cântă vinul, prietenia și iubirea, setea de viață și condamnă conformismul. Hafis a fost unul din cei mai spirituali poeți ai vechii Perșii, autor al unei poezii lirice cu totul originale, personale; Hafis a desăvârșit forma poetică a gazelului (pe care o întâlnim și la Saadi), influențând apoi în mod creator o literatură a gazelelor (Ruckert, Platen etc.). Sub influența lui Hafis, Goethe a scris un Westostlicher Diwan (1819), considerat punctul cel mai înalt al contactului cu literatura universală; presupunem că George Coșbuc a parcurs și această operă a lui Goethe. Coșbuc a putut lua contact cu opera lui Hafis din tălmăcirea germană aparținând lui Jozeph v. Hammer, cuprinsă în două volume, sub titlul: Der Diwan von Mohammed = din Hafis, ediție aflătoare în fondul de cărți al Bibliotecii Universității din Cluj în vremea studenției poetului roman la Cluj. Simplitatea și sinceritatea poeziei lui Hafis, dinamica optimistă a acesteia, a plăcut de bună seama lui Coșbuc; aceste note ale poetului persan se acordau cu o structură poetică de adolescent care, tocmai atunci, îl gustă și pe Anacreon și alți cântăreți ai vieții, ai dragostei de viață, greci, latini sau aparținând altor popoare. Anacreonticele lui Coșbuc trădează și ecourile nedeclarate ale poeziei lui Hafis. Poezia pe care i-o închină poetul romîn izvorăște din acceptarea filosofiei optimiste, sănătoase a persanului."
Aștepți momentul potrivit ca să cumperi Ecouri literare universale in poezia lui George Cosbuc?
Nu mai pierde timpul! Am realizat pentru tine lista cu librăriile online care vând Ecouri literare universale in poezia lui George Cosbuc și poți alege librăria cu prețul cel mai mic ca să comanzi chiar acum.