Frumusețea acestor versuri este în primul rând frumusețea concentrării și autolimitării, a elipsei și subînțelesului, metaforei și plurisemantismului. Lui Bonowicz nu îi place excesul emoțiilor numite direct și cel al speculațiilor intelectuale. Notează ceea ce vede, atinge, aude, gândește. Montează impresii personale și străine, voci, experiențe. Concluziile finale de obicei sunt întrerupte, iar cititorii chemați chiar ei să le formuleze.” Marian Stală ”Unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le găsesc în cărțile lui Bonowicz este știința condensării lingvistice. Cu aceste versuri trebuie să te obișnuiești, trebuie să le permiți să răsune în limbă. Efectul este garantat: treptat se ivește povestea, se construiește piesa, imaginile prind contur și sens deplin.” Jacek Gutorow
