Educarea copilului intru credinta Vol.1 - Constantin Parhomenko

Pentru noi, părinții, este firească dorința de a vedea în copil oglindirea ideilor noastre, a ceea ce ne este drag și poate chiar a ceea ce noi înșine nu am reușit să transpunem în viață. Adesea suntem nevoiți să ne privim cu tristețe și să remarcăm cât suntem de departe de ideal. Acest lucru regretabil nu trebuie totuși să ne oprească în năzuința de a le oferi maximum copiilor noștri. Dacă nu suntem în stare să înfruntăm în anumite aspecte nedesăvârșirea noastră sau înțelegem că o facem mult mai lent decât ne-am dori, nu înseamnă că pruncii noștri vor face altfel. Copilul percepe exemplul părintesc, însă noi nădăjduim și la creșterea trăsăturilor pozitive în el. Dacă nu am realizat ceva, dar năzuim înainte, putem nădăjdui că micuțul va face un pas în fața părinților săi. Dacă nu prea știm să ne rugăm, avem nădejdea că această artă i se va da copilului mult mai ușor. Nu suntem întotdeauna credincioși lui Dumnezeu și ne dorim ca pruncii noștri să aibă multe reușite în această privință: să aibă mai multă încredințare lui Dumnezeu, să-I fie mai credincioși. Așa și trebuie să fie. Autori: protoiereu Constantin Parhomenko și psiholog Elizaveta Parhomenko