Efectele Stilului Parental Asupra Comportamentului De Revolta La Scolarul Mic

În contextul actual tot mai mulți părinți și cadre didactice întâmpină probleme în relaționarea cu copiii, fie ei preșcolari, școlari sau adolescenți. Adesea părinții și cadrele didactice formează două „tabere”, și disputa vina ce o poartă ori unii, ori alții în privința inadaptării copiilor la normele cerute. Literatura de specialitate prezintă în multe lucrări atât condițiile pentru realizarea unui proces eficient de adaptare, cât și mijloacele prin care adaptarea ar putea deveni eficiență. Dacă pentru ”tabăra” cadrelor didactice cunoașterea acestora este imperios necesară, pentru părinți nu există „examene”, „teste de verificare” a cunoștințelor în acest domeniu. Acesta este descrierea de fond a ideii acestei lucrări, ce își propune să arate direcția în care un părinte prin modalitățile și strategiile sale de educare și creștere a copilului poate determina apariția unui anumit comportament dezirabil sau indezirabil. În diferite contexte și situații s-a relatat faptul că la baza dificultăților de adaptare se află în egală măsură dificultăți de natură fizio-biologică, psiho-socială și dificultăți legate chiar de mediul la care trebuie să te adaptezi. Dezvoltarea personalității copilului este condiționată de bună relaționare între cele două „tabere”, iar preocuparea majoră ar trebui să se reducă la identificarea și implementarea unor strategii eficiente de intercunoaștere și relaționare. Conceptele utilizate în cadrul acestei lucrării sunt cele de stil parental, copil școlar mic și revolta. Interdependența acestora a fost analizată în multe cercetări și nu îmi propun să redefinesc sau să modific din elementele caracteristice, ci doar să verific într-un mediu școlar cunoscut dacă cele trei concepte își păstrează consistența și sensul relației.