Claudiu Oțeleanu a mai cochetat cu scrierea confesivă, fiind foarte activ pe un blog personal, unde și-a exprimat convingerile doar sub forma unor eseuri. Poezia devine acum un spațiu depozitar al unor gânduri violent exprimate, care ascund frustrări și mari suferințe. Interesanta este sursa acestor stări, sursă ce devine laitmotivul întregului volum. Este vorba de chinul reprezentat de ceilalți. Adept al celebrei idei aparținând lui Sartre: „Infernul sunt ceilalți", Oțeleanu își construiește întregul discurs artistic sub obsesia dată de violență, de nepăsarea și de lipsa de conștiință a aproapelui. Astfel, volumul Egocentric se constituie într-un strigăt existențial. Este vorba de poezia unei zădărnicii duse până la extrem. Disconfortul, lipsa iubirii aproapelui devin laitmotive constante pe parcursul întregii plachete. Poezia lui Claudiu Oțeleanu este incapabilă de devenire, precum lirica bacoviană. Așa cum poetul interbelic nu putea evada din universul de suferință și din obsesia morții, prezența serie de texte se remarcă prin disconfortul provocat de prin neputință de a se face abstracție de abjecția umană a aproapelui. - Cristian Vieru
