Ei: Aventuri cu extremisti

Personajele principale ale investigației lui Ronson - fundamentaliști islamici, neonaziști sau membri ai Ku Klux Klanului - au în comun convingerea că lumea este condusă de o societate secretă, dintr-o cameră aflată nu se știe unde. Fără să scape din vedere efectele fanatismului acestor oameni, jurnalistul britanic încearcă să găsească acea presupusă societate învăluită în mister, sau cel puțin să înțeleagă de unde vine credința lor că istoria e o imensă conspirație. În călătoria lui, Ronson ajunge să fie urmărit de bărbați cu ochelari fumurii, să fie demascat drept evreu într-o tabără de antrenament jihadistă sau să vadă directori de multinaționale și diverși politicieni participând la un bizar ritual păgân în pădurile din nordul Californiei.   Cartea e când înfricoșătoare, când hilara. Atitudinea relaxată, marca înregistrată a lui Ronson, este o încântare. - The Independent   O aventură picarescă amuzantă - care se citește la modul compulsiv -, printr-o lume dosnică paranoidă. - Louis Theroux, The Guardian   Pentru cartea asta, Ronson a reușit să se apropie de câțiva grei ai unor mișcări cu agende și convingeri foarte diferite, dar unite de extremismul și de virulența cu care le susțin. A fost, printre altele, acasă la Thom Robb, mare maestru de cavaleri la Ku Klux Klan, și a petrecut timp cu Omar Bakri, fundamentalist musulman susținător al lui Bin Laden. Împreună cu Alex Jones (care pe-atunci n-avea deloc notorietate), fondatorul InfoWars, acum faimos site de conspirații și fake news, a încercat să se infiltreze la o întâlnire a „grupului Bilderberg”, despre care se crede că ar fi o organizație exclusivistă de oameni influenți și bogați, aflată în miezul multor teorii conspiraționiste.   De același autor la Editura ART: • Umilirea publică în epoca internetului • Testul psihopatului. O călătorie prin industria nebuniei Fragment din cartea "Ei: Aventuri cu extremiști" de Jon Ronson "La întoarcerea mea la Londra mă aștepta un mesaj de la Omar pe telefon. Armata israeliană bombardase un adăpost din Cană, în sudul Libanului, omorând o sută de civili musulmani, femei și copii. Bill Clinton s-a referit la masacru numindu-l „tragedie", de parcă ar fi fost un dezastru natural. Alegerea cuvintelor l-a înfuriat pe Omar aproape la fel de mult ca atacul însuși. - Nu a fost o tragedie, a spus. A fost un act de terorism. Omar a hotărât să organizeze o demonstrație în fața Ambasadei Israelului din Kensington High Street. Trebuia să fotocopieze niște iluturași. Dacă aveam un minut, îl puteam oare duce cu mașina până la Office World? Am fost de acord, deși mă temeam că începeam să trec linia dintre jurnalist și șofer. De asemenea, nu credeam că Omar își dăduse seama că sunt evreu. Nu menționase asta, și nici eu n-am făcut-o. Odată se referise la evrei ca fiind cei mai josnici necredincioși de pe pământ. Simțeam cumva că-mi trădez poporul ajutându-l să-și coordoneze Jihadul. Office World este un cuib de activitate revoluționară politică și religioasă din nordul Londrei, în primul rând datorită ofertei lor numite „Prețul promis". - Dacă găsești un centru de fotocopiere care e mai ieftin, a explicat Omar pe drum, atunci Office World îți va da o reducere. - Capitalism, am spus. - Capitalism, a spus Omar. Oh, da. Eu profit de pe urma capitalismului vostru ca să răspândesc mesajul. Profit de libertatea voastră de expresie. Un evreu hasidic stătea lângă noi la ghișeul de la Office World. Voia să copieze niște partituri pentru un barmitzvah. Omar l-a cântărit pe evreul hasidic, iar evreul hasidic l-a cântărit pe Omar. Apoi angajatul de la Office World a spus „Gata!" și i-a înmânat lui Omar două sute de fluturași."