Proiectul sugera ca omenirea facuse un pas urias de la Biblie la Avatar. Un semn de intrebare ramanea totusi legat de viitorul proiectului – umblau zvonuri cum ca steaua lui Xatinh Mazichin ar fi inceput sa apuna – Averea lui Mazichin, investitiile, inclusiv cele off shore, nu erau atat de sigure incat leadership-ul din capitala, vrajit de clar-obscurul paseist pe care Vupais il promovase, sa se puna chezas pentru el. Se demonstra inca o data, daca mai era necesar, ca in afara de nostalgicii visatori, liderii actuali nu recurgeau la valorile trecutului decat daca acestea le asigurau doza de self-esteem de care aveau nevoie, ca sa iasa in evidenta in limesul atat de putin pretuit, altfel, pragmatic, atentia lor se indrepta spre prezentul mult mai ofertant. Trecutul facuse cariera intr-o alta epoca imbatandu-i pe vechii activisti de partid cu fermentul dulce-amar al vinului de doua mii de ani, dar cand macazul istoriei a pus trenul lor pe o linie moarta, oamenii inaltati de acele idealuri au gasit cu care sa dea delete in dreptul biografiei lor, piesa de rezistenta la dosarul de cadre, si sa confectioneze un alt resume prin metoda copy and paste, recurgand la memorie doar ca la o cale de acces, revizuind-o si imbunatatind-o in editie de lux.
