În Eliberarea, Cătălin continuă să analizeze esența ființării și a devenirii ființei umane, în drumul ei către Eliberare. Capitolele cărții vorbesc despre complexitatea acestui proces: Liniștea, Egoul, Cunoașterea, Acum-ul, Gândurile, Observarea, frica, Acceptarea, Siguranța, Suferința, Conștientizarea, Conflictul, Non-dualitatea, Devenirea, Ascultarea, Tradițiile, Simplitatea, Eliberarea. Synopsis: Eliberarea nu este rezultatul unei viziuni sau produsul unei cai spirituale. La finalul tuturor cailor, se regăsește punctul comun. Bineînțeles, fiecare cale este unică și individuală, însă, într-un final, toate căile duc într-un singur punct. Această carte este o invitație la ceea ce unește, nu la ceea ce fragmentează. O întoarcere conștientă la Unica Prezență. Viziunile despre Eliberare diferă. Însă viziunea despre Eliberare nu este Eliberarea în Sine. Tocmai de aceea, în momentul în care omul își permite să renunțe conștient la ancorarea în propria viziune, acesta merge dincolo de factorul care nu îl lăsă să observe că deja este acolo unde vrea să ajungă. Totul este Aici, Acum. În mod paradoxal, deja ești Ceea Ce Dintotdeauna Ești. Altfel, nu ai fi. Așadar, tocmai pentru că nu suntem aici pentru a crea un nou sistem sau o nouă cale, se poate observa că acest text va conduce cititorul către transcenderea propriilor limite. Printr-un limbaj direct și lipsit de orice apartenentă, cartea de față nu protejează un sine egotic spiritualizat și nu își propune să scoată în evidență o anumită imagine preferențială despre sine. Eliberarea nu protejează pe nimeni și, în cele din urmă, Eliberarea dezrădăcinează chiar și cele mai adânci atașamente față de propria călătorie. În absența atașamentului față de propria cale, rămâne o prezență liberă de orice condiționare. În absența celui îngrădit, rămâne Eliberarea. Dincolo de frică, durere și suferință. Dincolo de ritualuri și tradiții. Dincolo de sine.
