În cartea sa, Elihu, Wolfgang Wallner F. încearcă să extragă o teologie din această filozofie: ființa-Dumnezeu din ființa omenească însăși! În cărțile sfinte ale religiilr iudaice, islamice și creștine (religiile monoteiste) se percepe că o astfel de evoluție este deliberată și făcută cu intenție. Dar același lucru se poate deduce și din alte religii și din mituri. Pasul spre a fi Dumnezeu trebuie să fie făcut într-un mod conștient, întrucât reprezintă o sinteză a celor două emisfere cerebrale - deci include și logica și simțirea. Acest pas înseamnă recunoașterea și acceptarea responsabilității pentru întreaga creație. Pornind de aici, este de înțeles de ce, în cartea Elihu, Dumnezeu poate spune: iar dacă anihilez întregul univers al unei ființe umane, nu se va observa nimic pe suprafața Creației! Ființa umană este doar un experiment biologic al naturii, pentru a i se adauga materiei, conștiința. Natura va avea destul timp ca să facă alte experimente, dar ființa umană nu are! În opinia autorului, pentru supraviețuirea unei civilizații este esențial cât de puternic este motivat comportamentul omenesc. Aceasta decide existența unei civilizații. Dacă, în viitor, occidentalul Îl va căuta pe Dumnezeu în exclusivitate în materia moartă, el va deveni, el însuși, o astfel de materie moartă. Iar el se va îndepărta de natura sa primordială care l-a adus la conceptul de Dumnezeu - printre alte lucruri. Cartea Eliho, este construită dintr-o linie vertical și una orizontală. Linia verticală este o ecuație a timpurilor - de la trecut, la prezent și viitor. Iar această include situația de la începutul Big Bang. Din cauza condiției fizice, este imposibil să avem un gând legat de momentul dinainte de Big Bang. Timpul devine proprietatea exclusivă a celui care privește. Linia orizontală leagă filozofia orientală cu cea occidentală și cu teologia. Multe părți din carte sunt scrise într-un mod de exprimare Taoist. În cea mai mare parte, Elihu este o lucrare literară, dar și un uriaș mesaj filozofic.
