Elitele din Principatele Romane in prima jumatate a secolului al XIX lea

Motivul pentru care am ales sociabilitatea si divertismentul ca subiecte prioritare pentru studierea istoriei elitelor romanesti din prima jumatate a secolului al XIX-lea rezida in importanta si ponderea acestor aspecte, mai ales, in viata cotidiana a elitei sociale, in speta a boierimii. Situatia este pe deplin reliefata in sursele vremii, fiind tratata insa diferentiat, de la simpla mentionare a unor aspecte specifice si redundante, pana la critica virulenta si exagerata a unei intregi clase sociale, considerata parazitara si plina de metehne sociale si morale. Radu Rosetti, descendentul unei mari familii boieresti, precizeaza ca "boierimea moldoveneasca din vremea lui Mihalache Sturdza avea doua indeletniciri de capetenie: intrigile politice si placerile". Si tot el noteaza, intr-un alt loc, ca boierimea ducea, intr-o mare masura, o existenta frivola, abandonandu-se pe "valurile vietii". Clasa privilegiata, boierimea acumuleaza toate atributele conditiei elitare: dominanta sociala, economica, politica si culturala. Lipsita de o reala concurenta sociala, in absenta unei clase de mijloc, inca neconstituita pana la mijlocul secolului al XIX-lea, boierimea apare drept unica elita din principatele romane. De aceea ea va si constitui esantionul principal si predilect al cercetarii noastre.   Pozitia privilegiata a acestui grup elitar nu exclude, totusi, posibilitatea detectarii altor elite, in mare parte detasate tot din randurile boierimii. In acest caz, pluralul elite are avantajul ca surprinde diferentele si transformarile structurale ale boierimii, precum si configurarea unor elite culturale sau politice a caror substanta sociala nu mai este insa de natura exclusiv aristocratica, ci si de extractie burgheza sau chiar mai modesta. Prefacerile respective, perceptibile in cursul primei jumatati a secolului al XIX-lea, devin evidente dupa desfiintarea juridica a clasei boieresti, in 1858.