Emil Rebreanu, eroul de la Ghimes-Faget

Ediția a II‐a, îngrijită de Ioan Pintea. Studiu introductiv de Ion Cârjă   Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, apărut sub egida Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița‐Năsăud   Despre viața-mi sufletească: nu mă pot împăca cu gândul că pacea e atât de departe, iar moartea deasupra mea. Și unde-mi sunt visele visate, pentru cari a trebuit să îndur atâtea dureri? - Emil Rebreanu, 12 februarie 1916   Rănile mi s‑or mai vindecat, dar ce‑s acestea pe lângă cele sufletești de‑acum? Și nu mă voi afla bine și nu voi fi liniștit până durează acest război și cât mă va mustra conștiința că poate chiar eu voi omorî pe… Liviu… - Emil Rebreanu, 9 septembrie 1916   Destinul lui Emil Rebreanu și sfârșitul său tragic sunt inteligibile într-o perspectivă istorică mai amplă și dacă ținem seama de unele repere și condiționări suplimentare. Astfel, tentativa unui ofițer de naționalitate română din armata austro-ungară de a abandona „steagurile” sub care fusese chemat pentru a trece „la inamic”, de același neam în cazul de față, reprezintă un caz elocvent de redimensionare radicală a loialităților, mai exact avem de-a face cu prăbușirea loialității românești pentru „bunul împărat” și pentru statul austro-ungar și replierea ferma a românilor pe direcția valorilor și a referințelor care susțineau propria identitate națională. - Ion Cârjă   IOAN LĂPUȘNEANU (29 septembrie 1937, București – 20 mai 2012, Năsăud) a fost publicist și cercetător al culturii și spiritualității românești din Țara Năsăudului. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș‐Bolyai din Cluj‐Napoca (1963) și a lucrat ca profesor de limbă și literatura română la instituții de învățământ din județul Bistrița‐Năsăud până în anul 2005. A fost președinte al Filialei Năsăud a Societății de Științe Filologice, metodist al Inspectoratului Școlar Județean Bistrița‐Năsăud, președinte al Filialei Casei Corpului Didactic, președinte al secțiunii literare din cadrul Despărțământului Năsăud al ASTREI și membru în Comitetul Central al acestei asociații. A debutat editorial în 1988 în volumul colectiv Micromonografie. Liceul „George Coșbuc” 125 (1863‐1988). A publicat cartea Emil Rebreanu, eroul de la Ghimeș‐Făget (2011) și este coautor al volumelor: Cetățeni de Onoare ai Orașului Năsăud (2009, ed. a II‐a, 2011); Monografia orașului Năsăud (vol. II și III, 2009), Dicționarul culturii și civilizației populare din Țara Năsăudului (2009), Năsăudul sub teroarea timpului (în colaborare cu Dumitru Mureșan și Ovidiu Maghiar, 2011). A îngrijit volumul Octavian Ruleanu, Himere din Țară cu dor (în colaborare cu Grigore Marțian și Vasile St. Tutulă, 2010). Postum i‐a apărut volumul Școala năsăudeană (2014). A publicat numeroase articole în reviste, ziare și culegeri. Activitatea culturală și didactică, participările la simpozioane și alte manifestări cultural‐științifice i‐au fost consemnate în presa de Ioan Seni, Cornel Cotuțiu, Ion Radu Zăgreanu, Ioan Mititean, Olga Lucuță, Radu Sârbu, Mihai Dimiu.