Cartea Eminescu, poem cu poem. La o noua lectura: postumele PDF

Emoția întâlnirii cu poeziile postume ale marelui Eminescu   Alex. Ștefănescu revine la textul eminescian, înarmat cu cele mai fine instrumente de analiză și entuziasmat de frumusețea pură a acestuia.    La o nouă lectură: postumele este un amplu volum de comentarii critice, dedicat de criticul literar și scriitorul Alex. Ștefănescu poeziilor eminesciene publicate după trecerea în neființă a poetului. Acesta a fost precedat de volumul La o nouă lectură: antumele și reprezintă un nou punct de referință în călătoria de redescoperire a textelor eminesciene. Spre deosebire de poeziile antume, luate în considerare în totalitatea lor, postumele au devenit obiect de studiu în marea lor majoritate. Nu toate, pentru că unele sunt rămășițe ale încercărilor poetului său opere abandonate de autor după ce a preluat din ele idei, imagini sau versuri întregi pentru construirea altor poezii.    Alex. Ștefănescu rămâne tributar aceleiași dorințe de a prezenta opera poetică eminesciană într-o lumină actuală și într-un stil accesibil. Totul cu scopul declarat de a înlesni apropierea dintre tinerii de astăzi și versurile create de un spirit unic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.    Un bun cunoscător al limbii române, Alex. Ștefănescu nu își poate reține admirația față de nivelul de cunoaștere la care ajunsese Mihai Eminescu. La o vârstă reprezentând jumătate din vârsta criticului, poetul știa mai multe cuvinte românești. Dar, din toate cele aproximativ 200.000 de cuvinte pe care le utiliza în articolele de ziar și în traducerile sale, folosea în poezie numai 700-800. Cum au ajuns poeziile create prin împletirea unor cuvinte de bază, de largă circulație, înțelese de toți vorbitorii de limba română, la gradul de profunzime care ne uimește astăzi? Cheia se află în modalitatea ingenioasă de combinare a acestora, care a avut ca rezultat „o poezie de o neasemuită frumusețe”.   Tot în acest volum, la Addenda, cititorii vor regăsi reproduse integral poeziile analizate.   Parcă devenea zeu când scria. Mai mult decât orice, mă miră faptul că Eminescu a existat. - Alex. Ștefănescu