În drumul nostru prin timp, căutând mereu o perspectivă mai bună sub soare, întâmpinăm din loc în loc și răscruci similare celei de acum, când efortul de afirmare, de autodefinire prin introspecție și rememorare a întregului nostru trecut ne trimite invariabil spre discursul identitar, acutizat de contextul politic. Termeni ca mondialism, globalizare, mondializare, cultura globală, om universal, tind să se coaguleze în noi stereotipuri lingvistice, amenințate și ele, în cele din urmă, cu demonetizarea. Până ne vom lămuri dacă-i vorba despre cruntul tăvălug al istoriei sau doar de o furtună într-un pahar cu apă, condiția noastră de hotarnici între două anxiogene puncte cardinale ne obligă să apelăm la resursele secrete ale ființei naționale, așa cum copacii, la vremuri de cumpănă, se refugiază în rădăcini. Vorbim mult despre noi, cu un plus de umor ori chiar răutate, fie și din politețe dacă nu dintr-un un bun simț exagerat: nu facem rău nimănui prin asta, dimpotrivă, alungam plictiseală, iar celor care vor să ne denigreze le-o luăm înainte. - Genoveva Logan
