Endurance. Incredibila calatorie a lui Shackleton

În august 1914, Ernest Shackleton a pornit la bordul navei Endurance spre Antarctica. Își propusese să traverseze continentul alb, ultima mare provocare a explorărilor terestre. În ianuarie 1915, după sute de kilometri parcurși în apele polare, vasul rămâne captiv într-o insulă de gheață. Astfel începe una dintre cele mai dure lupte pentru supraviețuire, o odisee modernă, în care Shackleton face tot posibilul pentru a-și salva echipajul și a-l duce înapoi acasă. Una dintre cele mai captivante și mai dramatice istorisiri pe care le veți întâlni vreodată. - Chicago Tribune   Când termini de citit această cartea, știi cum e să privești o banchiză care se sfărâmă; o auzi trosnind în jurul tău. - Nathaniel Philbrick   Nu există ceva mai dezolant decât noaptea polară. Este că o întoarcere la era glaciară – nu există căldură, nu există viață, nu există mișcare. Doar cei care au trecut prin așa ceva pot aprecia pe deplin ce înseamnă să trăiești fără lumina soarelui zi după zi și săptămâna după săptămână. Puțini pământeni care nu sunt obișnuiți cu noaptea polară îi pot suporta efectele și nu în rare rânduri unii și‑au pierdut mințile din cauza ei.  Fragment din cartea "Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton" de Alfred Lansing: "Refuzul lui Shackleton de a se conforma banalei vieți cotidiene și entuziasmul său insațiabil față de proiecte nerealiste i-au atras acuzația că ar fi fost, de fapt, imatur și iresponsabil. E foarte posibil să fi fost astfel, dacă ne raportăm la convenții. Însă mării conducători din istorie - precum Napoleon, Alexandru cel Mare, Horațio Nelson - rareori s-au potrivit în matrița strâmtă a tiparului social și poate că le-am face o nedreptate dacă i-am judeca în termeni obișnuiți. Nu încape îndoială că Shackleton a fost, în felul lui, un lider extraordinar. La fel de sigur este că Antarctica nu a reprezentat pentru el doar un mijloc josnic de a-și împlini visurile de îmbogățire. În adevăratul sens al cuvântului, el chiar avea nevoie de continentul alb - de ceva enorm și suficient de provocator ca să poată fi o piatră de încercare pentru orgoliul său monstruos și pentru implacabila lui dorința de a învinge. În situații obișnuite, capacitatea uluitoare a lui Shackleton de a realiza lucruri îndrăznețe nu găsea aproape nimic vrednic de ea; era ca un cal de povară înhămat la o căruță de jucărie. Dar Antarctica putea deveni acel lucru care să-i pună la încercare fiecare părticică din ființa sa. Astfel, deși Shackleton manifestă, fără îndoială, o purtare nepotrivită și era chiar incapabil să se descurce în numeroase situații cotidiene, avea un talent împărtășit de foarte puțini de-a lungul istoriei: capacitatea autentică de a conduce. El a fost, așa cum mărturisea unul dintre oamenii lui, „cel mai mare lider care s-a născut vreodată pe acest pământ". Cu toate defectele și lipsurile lui, Shackleton a meritat următorul omagiu: Când vine vorba despre conducere științifică, dați-mi-l pe Scott; pentru acțiune rapidă și eficiență, dați-mi-l pe Amundsen. Dar când te afli într-o situație deznădăjduită, când pare că nu mai ai nicio șansa, îngenunchează și roagă-te ca Shackleton să-ți vină în ajutor."