Enigma Otiliei

Enigma Otiliei este un roman de tip balzacian scris de George Călinescu în anul 1938. Enigma Otiliei nu te angajează afectiv, nu te absoarbe într-o altă realitate, care să anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuză, te farmecă, te subjuga estetic, îți dă o plăcere pur intelectuală, gratuită, ludică [...] -  I. Negoițescu Fragment din cartea "Enigma Otiliei" de George Călinescu "Otilia sfârșise de depănat ibrisinul și acum repara degetele mănușilor, fredonând o romanță italiană. - Cine era domnul gras de aseară? îndrăzni să întrebe Felix. Fata ridică o privire indignată asupră-i. - Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, într-adevăr că e cam gras - recunoscu ea gânditoare - am să-i spun să slăbească. - Este tot un unchi? se hazardă Felix cu jumătate de gură. Otilia izbucni într-un râs cristalin. - Unchi? Ce bine ar fi! Nu e unchi, e un... prieten al lui papă. Findcă fața tânărului se adumbrise puțin, Otilia începu să-i dea explicații volubile: - Nu știi ce om bun este Pascalopol și ce bogat e! Are o moșie imensă în Băragan și cai de călărie. Mi-a făgăduit că-mi dă unul. Ah, și cum aș vrea să am o trăsură luxoasă, cu doi cai frumoși! Este foarte chic! Dacă n-ar veni Pascalopol, ne-am plictisi grozav, fiindcă papă e cam ursuz și nu-l prinizi pe-acasă. Tu nu te plictisești iiiciodată? Eu, da! oftă Otilia. Câteodată îmi vine să țip, și atuncea mă răzbun pe pian. Ștli că m-am înscris la Conservator, dar nu sunt încă bine hotărâtă. Aș fi vrut urmez mai degrabă clasa de dramă. Drama! Să fiu actriță, să am admiratori. Mi-au spus însă că nu prea am glas sonor. Tu ce zici? Otilia se ridică în picioare pe banca din chioșc și întinzând mâinile declamă cavernos: - Voi sunteți urmașii Romei, niște rai și niște fameni. De sus, zărise pe Marina în bucătărie. - Marino - țipă ea de departe - ai fier de călcat? - Este, este, confirmă femeia, morocănos. În curând, Otilia calcă în fața lui Felix, pe care nu-l elibera deloc din captivitate, rochia de tul, fluierând acum fragmente de sansonete de Fragson."