Episcopul Gherasim Putneanul. Cumințenia candelei Peste ani buni, copiii noștri vor ști că Arhiereul Gherasim Putneanul - cât de bine se potrivește apelativul geografic! - a fost printre noi, a trăit, a scris și a slujit, ca un prieten al lui Hristos, ca un pelin de vindecare a inimii Neamului, rănită de dor de Împărăție. Fugit în pustia de Așteptare a Cămârzanilor, Arhiereul Gherasim ne lasă în mâini un Testament de foc sfânt și dragoste. Pe bună dreptate scria - cred eu că despre astfel de oameni ca Vlădicul - Sfântul Ignatie Briancianinov: Desăvârșirea creștină constă în curăția inimii căruia Dumnezeu se arată și a Cărui sălășluire în inimă se vădește prin multele și feluritele daruri ale Duhului Sfânt. Cine ajunge la această desăvârșire este un luminator, ce nu printr-o slujire trupească, ci prin slujirea în duh împlinește porunca iubirii aproapelui, călăuzind pe cei care doresc mântuirea, ridicându-i din cădere, tămăduind ranele lor sufletești... Adevărata mândrie diavolească este a tagidui darul lui Dumnezeu acolo unde este, ca și cum nu ar fi. N-avem a tăgădui niciuna din harismele minunii de om al lui Dumnezeu ce a fost - ce zic, este! - Vlădica Gherasim. Din înaltul cerului, sper, din inimă, să recitească dimpreună cu noi această carte și să-și facă milă, cum făceau mereu, să ne sprijine cu blajina să smerită rugăciune. Ca dintr-un volum cu vederi din Rai, Avva Gherasim ne zâmbește. Primiți-i zâmbetul și îmbărbătați-vă... - Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
