Prefață de Teodor Baconschi „...în 2015, există încă destui studen t i români săracu t i, care sunt obliga t i să- s i rotunjească meschinele venituri bursiere prin stagii la McDonald’s s i tot soiul de shitty part-time jobs, a s a cum exista (deja) fii de bogată s i care pleacă la studii pe bani, cu bani, pentru a face bani sau măcar pentru a toca, la revenire ( s i după ce babacii se duc) averile – în general ilicite – pe care le-au mo s tenit. Nu vreau să spun că n-or fi s i printre ace s ți privilegia t i copii buni, serio s i, de s tep t i, educa t i într-o etică a efortului meritoriu. Dar cel mai savuros, în t elept s i convingător martor al „integării” noastre culturale tot studentul mai modest rămâne: acela care a mâncat de la Lidl, s-a umplut cu conserve de ton, a reîncălzit la re s ou paște, a halit tone de cartofi prăji t i de la cantinele universitare s i a făcut autostopul. Codru t Constantinescu apar t ine acestei din urmă categorii. și tocmai de aceea scrisorile sale către „cei de acasă” palpită de autenticitate simpatică, domesticită prin auto-ironie s i juvenil optimism recuperator. În Occident, studen t îi români devin un pic mai na t ionali s ti (le trece rapid, la întoarcere) s i au mici ispite stângiste, pentru a nu se deprima la vederea zilnică a unor boga t ii pe cât de palpabile, pe atât de inaccesibile lor.” Teodor Baconschi
