In acel moment, deasupra tuturor spaimelor ei de-o viata, deasupra fricilor ce au dominat-o intreaga ei existenta… peste toate angoasele, framantarile si cosmarurile ei… Peste toate astea prinse a straluci chip de inger… nevinovat si zambitor… sora ei, fata de care sia luat un angajament, atunci, la moartea parintilor… angajamentul de a o creste… de a o proteja si ocroti… de a face orice pentru a-i oferi o viata buna… Apoi, in cateva fractiuni de secunda, revazu, cu ochii mintii, o seara… statea in pat, cu Paige in brate… Si-si aminti o conversatie, prima in urma careia realizase ca, de fapt, sora ei nu mai era de mult o fetita: Oare ce ar trebui sa se-ntample, ca sa te apropii de marginea aia? / Habar n-am… Dar un lucru e sigur; pentru nimic in lume nu as face gestul asta. / Nici daca astfel mi-ai salva mie viata? / Ba da, draga mea. Cred ca asta ar fi singurul lucru pe lume care m-ar putea determina sa ma apropii de blestemata de margine; sa-ti salvez tie viata. Pentru tine, as trece prin foc si para… si m-as arunca de la orice inaltime…
