Prin gândire și stil, cartea de față este o capodoperă. Scriitura este lipsită de orice tehnicitate filosofică. Gândirea însă este fermă și îndreptată întotdeauna către culmile sufletului. Luciditatea lui Lavelle nu ne permite să trecem cu vederea niciuna dintre dificultățile legate de orgoliul omenesc și de zavistia dintre oameni. Însă dincolo de orice strădanie a voinței, o lumină celestă scăldă paginile acestea. Ei i se datorează puternica unitate a acestor fragmente […]. Lavelle li se poate adresa credincioșilor, ca și necredincioșilor. Gândirea lui nu este teologică; ea este profund omenească întrucât se află în căutarea unei semnificații a existenței. Narcis este modelul conștiinței care nu mai vrea să trăiască deoarece, repliată asupră-și, existența și-a pierdut orice semnificație. Darea în vileag senină, fără încruntare, a erorii lui Narcis ne atrage într-o atmosferă mai pură, în care putem respira pe săturate, în care dificultățile pălesc prin deschiderea către lumina spiritului. - Jean-Louis VIEILLARD-BARON
