Cartea Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul tatalui PDF

     “Elena Dulgheru e o arhitectă de intuiții transpuse într-un proiect legat și structurat în cadrul căruia poemele în parte au doar funcție de module așezate fiecare ca punte de la o nuanță reflexivă sau vizionară la alta. Erotico-Apocaliptică e un imn cu desfășurare arhitecturală și cu suflu devoțional și participativ. Ea are drept ax și tema o viziune verticală a iubirii ca dimensiune ontologică. E, de fapt, o monografie a iluminării prin iubire, cu un scenariu de cântarea cântărilor sublimat în substructura elanului imnic. Cartea e construită ca o simfonie de epitalamuri, cu reverberații rafinate ale motivului central și cu reluări ale lui în diverse chei și modalități. Elena Dulgheru poate scrie (și chiar o face) în câte feluri vrea. și totuși, acest aranjament de formule devine chiar felul ei de a scrie; nu cu o originalitate dedusă din combinarea formulelor și din interferența scriiturilor, ci cu una substanțială”. (Al. Cistelecan)      Fragment din volumul de poeme:       „Pergamentul rotund      Mireasa asta care are între coapsele ei   ascunsă o întreagă bibliotecă.   Mirele ia o carte și o deschide   și filele ei singure încep să vorbească   Despre Facerea Lumii, și Tu...   Și Mîrîi ascultă tăcuți, descoperind   toată liniștea și vîrtejurile începutului.   Și Mireasa mai cere o carte   și Domnul o deschide   și cartea se face sul circular, îmbrățișînd   în sînul ei Mîrîi, ca să o poată citi și gustă,   în rotunjimea filelor ei, în taină aceleiași îmbrățișări.   Numai să auzi vuietul literelor   Dintr-o tîmplă într-alta   și dintr-un cer în alt cer,   rostogolindu-se pe caldarîmul sărutului!   Ascultă vuietul literei   Și lasă-te purtat de potop   Pînă cînd litera se transformă în undă   — că doar atunci te poți uni cu ea   pentru a deveni și tu literă, și ea om,   în dulceața unirii,   Desfoliindu-vă unul pe celălalt   rupînd labirintul celei mai tainice ieroglife   și numai atunci, după ce o vei lăsa să se răcească   și cînd potopul se va opri,   O poți privi   Ca pe tine însuți   În tihna liniștii minții   și a labirintului despecetluit.”