Lucrarea lui R.G. Collingwood reprezintă unul dintre cele mai importante tratate de metafilozofie apărute în prima jumătate a secolului XX, într-o epocă în care filozofia se găsea într-o stare de descumpănire – exprimată cel mai concret de atacurile pozitivismului logic la adresa principiilor sale și a domeniului său de aplicabilitate. Cu o eleganță aparte a scriiturii, autorul expune rațiunile pentru care filozofia constituie o disciplină autonomă, cu o metodă deosebită și o tematică diferită de cele ale științelor naturii și ale științelor exacte, exprimându-și speranța că, prin reconsiderarea problemei metodei sale, filozofia va păși din nou pe calea progresului. „Configurațiile verbale ale filozofului sunt construite doar spre a da în vileag gândul pe care-l exprimă și au valoare nu în sine, ci ca mijloace în vederea acestui scop. Arta prozatorului este o artă care trebuie să se camufleze și să producă nu un giuvaier de privit pentru propria-i frumusețe, ci un cristal în ale cărui profunzimi gândirea sa poată fi văzută fără distorsiuni sau confuzie; iar scriitorul filozof, el mai cu seamă, imită nu meșteșugul bijutierului, ci pe cel al șlefuitorului de lentile.“ (R.G. COLLINGWOOD)
