„In locul lui Kant si Hegel, lui Borges ii place sa-i citeasca pe Berkeley si pe Schopenhauer, apoi se intoarce din drum, adincindu-se in lectura ereticilor fara numar ai Evului Mediu, a ginditorilor gnostici si ezoterici, a comentatorilor musulmani ai lui Aristotel, de la care ia o multime de citate, adevarate sau imaginare. Amintind in acelasi timp de Sherlock Holmes si de un teolog, de un ateu modern si de un ginditor mistic, ratiunea lui Borges este o facultate de iluzionist...” (Pietro Citati)
„Borges a fost mereu interesat de conceptia ebraica despre carte si, mai ales, despre cartea venita de la Dumnezeu si, prin insusi acest fapt, perfecta si nesfirsita. Fara indoiala, Borges a inteles in chip cabalistic imaginea Torei, ca un organism format din diferite planuri ale intelegerii continute in interiorul sau. Unii au comparat-o cu o nuca alcatuita din coaja, doua invelisuri suprapuse si miez. Aceasta carte absoluta si perfecta este un organism viu, inzestrat cu un corp si un suflet. Corpul Torei este sensul literal, exoteric, iar sufletul – sensul secret, ezoteric. Ele formeaza o unitate, pe care unii autori o numesc Arborele Vietii, caci, asemenea copacului – care are ramuri, frunze, scoarta, miez si radacini si nici una dintre acestea nu este o realitate separata de celelalte –, Tora contine o suma de elemente interioare si exterioare care, desi uneori par contradictorii, sint de fapt unul si acelasi lucru. Aceasta carte a lui Dumnezeu aminteste, dupa cum observa Ana Maria Barrenechea, de conceptia ulterioara a autorului despre cartea naturii sau cartea lumii. Imaginea lumii vazute ca o carte are o traditie indelungata, iar Borges comenteaza in detaliu unele aspecte ale ei...” (Carlos Barbarito)
