Eseuri de Duminica

33 de eseuri „duminicale“ agreabile și ușor de citit, trecând cu grație de la subiecte banale, aproape frivole, la teme grave sau dificile; de la o celebră reclamă de șampanie la extazul religios. 33 de texte scrise, majoritatea, în anii '38–'40 și adresate de Noica publicului larg: cu speranța secretă că-l va atrage, în ziua Duminicii, de partea filozofiei. Fragment din cartea "Eseuri de Duminică" de Constantin Noica: "Dar în ce înțeles avem dreptul să vorbim despre o „Românie eternă"? Hotărât, nu în înțelesul în care vorbim de o Franță ori Roma veșnică. O Franță poate crede în stabilitatea geniului ei, ca și în zădărnicia trudei de-a adăuga ceva nou acestui geniu național; Roma e firesc să năzuiască a redeveni cea de altădată. Dar neamul românesc? Unde, în trecutul său, se întâlnește culmea dincolo de care istoria să să consimtă a fi un simplu fenomen de repetiție? La un anumit nivel, e adevărat, România și-a dovedit dreptul la eternitate. Dar numai la un anumit nivel: cel biologic. „Românu-n veci nu piere" sau „Romanul are șapte vieți în pieptu-i de aramă" - sunt deci certitudini naționale; și ar fi cu adevărat liniștitoare dacă perspectivele tehnicii moderne n-ar primejdui, după unii, până și ființa neamurilor, atunci când acestea cad sub jug străin. Ne e însă cu neputință să înțelegem cum de își închipuie unii buni români, de cea mai patriotică speță, ca neamul nostru are dreptul să se mulțumească cu atât. Și că, dacă supraviețuiește, viețuiește. Fiindcă, vedeți, este vorba și de altceva decât de viața biologicului din noi: e vorba de viața spiritualului din noi. Altminteri, ce rost are să proclami dreptul la eternitate al neamului tău, dacă nu atingi planul valorilor asigurătoare de eternitate? și Roma antică, la care vrea să se întoarcă Roma de azi; și Franța istorică, la care vrea să rămână Frânță de azi; până și Anglia această încăpățânată - toate s-au închegat, ori au simulat că se încheagă, în jurul unor valori spirituale. Era semnul mării noastre tinereți, în rău ca și în bine, că nu luptasem încă pentru valorile spiritului. Noi am luptat pentru geografia românească, nu pentru duhul românesc. Am luptat cu duhul nostru, firește: dar nu pentru duh."