... este ca un simbol al său personal, dar și al unei generații întregi de tineri, care și-au rătăcit visele, speranțele, care și-au pierdut rădăcinile, și care, nu-și mai descoperă sensul profund uman — românesc, într-un spațiu invadat de prostioare, nonsen-suri, de întâmplări lipsite de importanță reală, lansate la televizor, seară de seară, cu dorința de a le face strălucitoare, importante și unice... Este o gravă deformare a realității... Poezia lui Daniel este ca o luptă dusă în fața trecătoarelor ispite, în fața perisabilității vieții mondene, în fața prețurilor strălucitoare, ce vând nimicuri ale vieții, luminoase, precum un licurici în noapte... Fluturi de-o zi, mascați în culori ieftine... - Lector univ. dr. FLORIN KEVORKIAN
