Eu, gandacul

Eu, gândacul este un roman-fabulă. Unul modern, în care fantezia se contopește cu realitățile tot atât de aiuritoare ale societății românești. Banalul cotidian ce învăluie totul cu un epic neobosit își dezvăluie capacitățile de a se învecina absolut firesc cu cele mai neobișnuite situații. Neverosimilul devine foarte posibil, iar normalitatea se află într-un iluzoriu continuu. Unul mai degrabă intuit de cititor, dar de neatins. Personajele sunt cât se poate de credibile și, oarecum, familiare. Iar șirul lor defilează într-un tropăit zgomotos și zglobiu, mânat de variate și atât de diferite motivații. Toată lumea prezentă în această carte are o țintă precisă iar motivațiile tuturor sunt unele de sorginte neapărat superioară, de la portarii facultății până la decanul acesteia și de la menajera autorului până la tinerii vecini cu înalte năzuințe intelectuale. Tot acest elan general se împotmolește însă în tot soiul de neputințe, neajunsuri și ghinioane, cu atât mai comice cu cât aspirațiile sunt mai încrâncenate. Însă totul ajunge la marele conflict. Cel pe cale să izbucnească între gândaci și oameni. Nu-i vorba de un război teribil între specii, ci de o și mai amplă sursă de umor. Mai ales că gândacii vădesc mult mai multă înțelepciune decât adversarii lor umani, fiind conduși cu eroism și judiciozitate de universitarul-povestitor. Care, evident, va povesti totul cu deplină onestitate și rigurozitate științifică...