Volumul de față se prezintă ca o colecție de texte, articole, publicate de Armand Goșu în Revista 22, care vizează subiecte actuale, ce frământă o lume întreagă. Tonul cărții e adecvat subiectului, însă fără riscul de a deveni monoton, deoarece autorul presară din loc în loc note ironice și explicații posibile ale evenimentelor petrecute. Citită pe îndelete, cartea oferă posibile răspunsuri la probleme de actualitate, care stau încă sub semnul întrebării. Despre cartea sa, profesorul Goșu a spus că ea cuprinde texte care "sunt în așa fel alese încât să creeze un tot rotund și cititorul să rămână cu o impresie că acumulează destul de multă informație, cu o impresie destul de clară despre ce s-a întâmplat și întâmplat în spațiul respectiv". Armand Goșu, doctor în istoria Rusiei, este profesor la Universitatea din București, unde preda istoria politică a Rusiei și URSS. Fragment din volum: “Ucraina în pragul alegerilor Peste 1.600 de observatori internaționali și-au anunțat prezenta la alegerile parlamentare anticipate de duminică, 26 octombrie, din Ucraina, țară care are un sistem electoral mixt, jumătate dintre deputați fiind aleși pe liste de partid, cealaltă jumătate — în colegii uninominale. Din cauza imposibilității de a desfășura scrutinul în Crimeea, ocupată de Rusia, și în unele zone din regiunile Donețk și Lugansk, aflate sub controlul separatiștilor pro-rusi, în loc de 225 de mandate uninominale se vor alege doar 213, în vreme ce numărul deputaților aleși pe liste de partid va rămâne același, 225. Practic, în loc de 450 de deputați, viitoarea Radă Supremă va avea doar 438. Dintre cele 29 de partide, alianțe și formațiuni politice înscrise pe buletinele de vot, șanse să depășească bariera de 5% au doar opt. În condițiile în care Partidul Regiunilor, al fostului președinte Viktor Ianukovici, care deținea majoritatea în vechea Radă, nu mai participă la alegeri, majoritatea sondajelor de opinie, încă de la debutul campaniei electorale, așează pe prima poziție, în intențiile de vot, Blocul Petro Porosenko. După pierderea puterii, Partidul Regiunilor s-a dezintegrat, sondajele din luna august, dinaintea începerii campaniei, cotându-l la 2-3%, adică în marja de eroare. Blocul Porosenko s-a construit pe scheletul Partidului Solidarității, înființat de Petro Porosenko in 2001 și care și-a schimbat denumirea în august, înaintea începerii campaniei electorale. Blocul afișează un program creștin-liberal, pro-european, și are o listă de candidați comuna cu gruparea UDAR, a primarului Kievului, Vitali Kliciko, cel mai important aliat politic al președintelui Porosenko. În afara Blocului pro-prezidențial, în viitorul parlament se vor regăsi Partidul Radical al lui Oleg Leasko, Batkivscina („Patria”), condusă de fostul premier Iulia Timoșenko, Frontul Popular al premierului Arseni Iateniuk și președintelui parlamentului, Aleksandr Turcinov — desprinși recent din gruparea doamnei Timoșenko — și Poziția Civică a fostului ministru al Apărării, Anatoli Gritenko.”
