Preotul greco-catolic Ioan Miclea (1902-1982) este cel mai important reprezentant al teologiei si filozofiei neotomiste din Romania. Volumele, studiile si articolele pe care le-a publicat in perioada interbelica dau marturie despre unicitatea unui ganditor ancorat in revelatia biblica, in experienta ecleziastica nemijlocita si in metoda argumentativa a lui Toma din Aquino, reactualizata creator. Din pacate, interzicerea Bisericii Greco-Catolice de catre regimul comunist, in decembrie 1948, a insemnat si ostracizarea lui Ioan Miclea. Scrierile sale din anii de restriste au ramas fara cititori. Ele nu au putut germina in spatiul public, unele fiind pur si simplu distruse de teama represiunii. Dupa 1990, familia si cativa discipoli fideli au scos la lumina cateva inedite. - Cristian Badilita Doamna Dorina Miclea, sotia Parintelui Ioan Miclea, dupa moartea acestuia, survenita in 1982, i-a adunat manuscrisele, destinate Bisericii, si care trebuiau sa ajunga la Preasfintitul Alexandru Todea. Preasfintia Sa le-a preluat de la Blaj, in iarna lui 1984. Era insotit de Parintele Ioan Rosca. Dar, la intrarea in Targu Mures, ii asteptau doua masini ale Securitatii. Cei doi au fost retinuti la Securitate pana pe la ora 2 noaptea, apoi eliberati. Abia la ora 4 dimineata au ajuns la Reghin. Sacii cu manuscrise si documente au ramas la Securitate si nimeni nu i-a mai recuperat vreodata, chiar daca Preasfintitul Todea i-a revendicat de nenumarate ori. Parintele Ioan Miclea isi doarme somnul de veci la Blaj. Poate la Inviere ne va spune si noua ce contineau manuscrisele arestate. - Episcop Virgil Bercea Cele ce urmeaza in aceasta carte sunt expunerea intelesului anumitor idei ale Domnului, privitoare la cele mai actuale si permanente probleme ale vietii noastre de toate zilele. Ele sunt o sugestiva talmacire a sapte teze alese din Sfanta Scriptura: Saracia, Durerea, Iubirea, Autoritatea, Preotia, Pacea si Antitezele Evanghelice. Autorul a adunat texte concludente pentru intentiile sale. Chemarea staruitoare a cititorului la izvorul curat al Evangheliei, indrumarea lui spre simplicitatea liberatoare la care ne invita cu exigenta totala Cartea Sfanta, nu poate decat sa nutreasca si sa edifice. - Episcop Tit Liviu Chinezu
