Everghetinosul este o carte mare foarte din toate punctele de vedere. Cum se face că ea iese la lumină abia acum e un lucru mai presus de știința noastră. Cartea a avut cumva soarta Filocaliei: când traducătorul acesteia a avut ideea publicării ei, „distinșii” teologi de atunci s-au dat înapoi de la a pune umărul la traducerea ei, întorcându-se la „țărinile” și „boii” lor (cf. Luca 14), trebuind să treacă aproape jumătate de veac până la desăvârșirea ei prin sârguința unui singur om. Tot așa și acum, „țărinile” sunt pline de lucrători care pretind a curăța mărăcini, a ara cu boii și a semăna grâu pe care mărăcinii nu vor zăbovi a-l înăbuși din nou, dar puțini sunt aceia care se îngrijesc să caute sămânța bună pentru care să se grijescă a o face roditoare prin voia Tatălui, cu împreună-lucrarea lui Hristos și cu ploaia Duhului. Pentru Everghetinos însă, a trebuit să treacă mai bine de două veacuri pentru a fi scos la lumină. - Voronca Ștefan Everghetinosul este manualul monahului. Așa cum conducătorilor unei armate le este de mare ajutor să citească lucreri despre arta războiului, tot așa monahilor le este de mare ajutor să citească acest manual de război duhovnicesc. Chiar dacă în secolul XXI se citește din ce în ce mai puțin, chiar și în mănăstiri monahii fiind ocupați cu diferite ascultări, totuși există cărți de referință( precum Patericul egiptean sau Pelerinul rus) care ar trebui citite de toți. Everghetinosul este o lucrare ieșită din comun. De ce? Asta vor înțelege cei care vor avea răbdarea să parcurgă întregul text. Lung, dar și folositor e pe măsură. - Editorul
