Exproprierea pentru cauza de utilitate publica

Definirea noțiunii de expropriere a constituit una dintre preocupările autorilor de drept, dintotdeauna de când a apărut noțiunea de stat și administrarea acestuia într-o formă sau alta, dar în folosul comun, și a continuat evident și în perioada actuală. În România ultimilor ani, tema este cu atât mai actuală cu cât situația economică și, pe cale de consecință și situația socială, sunt indisolubil legate de dezvoltarea infrastructurii, iar ca parte relevanță a acesteia, a rețelei de drumuri publice, de autostrăzi, șosele, etc. Neclaritățile legislative de la momentul actual și implicarea într-o mare măsură a politicului în sfera administrației publice determină realizarea unei analize detaliate a principalelor probleme teoretice și practice existente în domeniul raporturilor patrimoniale ale autorităților publice și găsirea unor soluții viabile. Față de cele menționate mai sus, lucrarea de față își propune să studieze fenomenul exproprierea pentru cauza de utilizate publică raportat la dispozițiile actelor normative în vigoare la momentul redactării și a proiectelor legislative. Cercetările anterioare au fost efectuate cu privire la această temă, la etapele procedurii de expropriere, modalitățile, atribuțiile autorităților publice în materie, măsurile prealabile și premergătoare exproprierii, cât și stabilirea despăgubirilor nu au avut în vedere toate aspectele teoretice și practice ce se impun. Noțiunile și conceptele relevante în acest domeniu trebuie utilizate, în așa fel încât să nu creeze confuzii sau incertitudini, ci să prezinte exact situația de care se face vorbire (expropriere bunuri proprietate publică, respectiv expropriere bunuri proprietate privată; noțiunile de rechiziție/naționalizare/expropriere etc.). Deși specialiștii în domeniul dreptului au adus contribuții valoroase, apreciem că această temă nu este epuizată, din contră, actualitatea temei este justificată și de contextul legislativ aflat în continuă modificare și transformare. Prin stabilirea unor principii de urmat și de respectat în cadrul procedurii de expropriere, legiuitorul a dorit asigurarea apărării proprietății private împotriva abuzului și arbitrariului administrației publice, acesta fiind unul dintre motivele pentru care exproprierea a fost limitată în ceea privește scopul pentru care se poate face, bunurile care pot fi expropriate, autoritățile care pot face exproprieri și procedura de expropriere, însă, în practică, acest deziderat a rămas greu de atins.