Cartea Extraordinarele circumstante ale vietii lui Weylyn Grey PDF

Născut în mijlocul viscolului, orfan și, se pare, crescut de lupi, Weylyn Grey stârnește o curiozitate nemăsurată din partea tuturor celor care îl întâlnesc. Oamenii spun că odată ce Weylyn se avântură în lumea ta, ți-ai dori să nu mai plece. Însă ce îl face să fie atât de diferit? Cum de posedă abilitatea de a transforma viețile celorlalți? Cum de reușește să găsească ― și să creeze ― magie în orice lucru comun? Aceasta este istoria călătoriei lui Weylyn, povestită din perspectiva celor care l-au cunoscut, l-au iubit sau care au fost fermecați de el de-a lungul drumului său.   Această poveste încântătoare suprapune realismul magic unor note de romantism, umor și aventura, desfătând cititorii care savurează fantasticul presărat cu personaje și întâmplări stranii. (Revista Library Journal)   Lectura acestui roman este atât de reconfortantă, încât după aceea te simți de parcă ai putea să chemi o gloată de licurici ca să faci cu brio fata unei pene de curent electric sau să invoci un câmp de narcise pentru a sărbători ziua de naștere a cuiva drag. Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey este exact cartea de care aveam nevoie în acest moment, și m-a făcut atât de fericită, încât mi-a venit să urlu la lună. (Steph Opitz)   O operă de artă în întregime originală și concepută cu măiestrie, Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey este o copodoperă a imaginației. - Lori Nelson Spielman   Versiunea Charlotte’s Web pentru adulții care, la fel ca Weylyn Grey, au propriile povești despre a fi diferit, temut, curajos și iubit. - Mo Daviau   Această poveste pare atât de familiară, având ceva din lejeritatea lui Lewis Carroll. În miezul magiei este un băiat cu abilitățile lui Peter Pân. Original și plin de imaginație, explorând un personaj neobișnuit, romanul lui Lang este o desfășurare savuroasă și adorabilă de realism magic. - Booklist Fragment din cartea "Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey" de Ruth Emmie Lang: "A plouat pentru restul zilei și nopții, forțându-l pe tați să anuleze spectacolul cu artificii. - La meteo au spus că ar fi trebuit să fie senin, l-am auzit spunându-i mamei, pe hol. E ca și cum ar fi venit de nicăieri. Asta pentru că chiar a venit de nicăieri, m-am gândit. Poate că citisem prea multe cărți din Vrăjitorii rătăcitori, dar nu mă puteam împotrivi sentimentului că Weylyn avusese ceva de-a face cu furtuna. Știam că teoria mea ridicolă era cel mai probabil produsul plictiselii combinate cu trei doze de Pepsi, dar pur și simplu nu mă putem descotorosi de ea. Dacă aveam de gând să dorm vreun pic în noaptea aceea, trebuia să îl întreb chiar eu pe Weylyn. După ce am auzit ușa de la dormitorul părinților mei închizându-se, am deschis-o încet pe a mea și am pășit desculță pe hol. Eram pe cale să bat la ușa lui Weylyn când am văzut ceva mișcându-se în întuneric. Orice ar fi fost, era mic, nu mai mare decât o veveriță cu fălci. Când s-a apropiat, am văzut că era, într-adevăr, o veveriță cu fălci, maro și măruntă, cu o bucată de staniol în gură. Fugea către mine, apoi s-a întors brusc la stânga și a țâșnit pe sub ușa lui Weylyn. Cum a ajuns micuțul ăsta aici?, m-am întrebat. Apoi am auzit o chițăială ciudată prin ușa închisă a lui Weylyn, aceeași pe care o auzisem noaptea trecută. M-am aplecat ca să ascult prin ușă și am auzit și alte sunete: pășire, cotcodăcire, mormăire, și pe Weylyn vorbind în șoaptă. Am încercat clanța. Era încuiată. Weylyn – și orice era acolo cu el – trebuie să mă fi au-zit, pentru că s-a auzit un sunet brusc de orbecaire."