Enigmaticul titlu al cărții spune, într-un fel, totul: căci „exuviile” sunt pieile lepădate, carcasele subțiri lăsate în urmă de fluturi atunci când ies din pupe, învelișurile năpârlite ale vietăților care, crescând, se transformă cu totul.
La fel facem și noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le îngropăm în uitare. Simona Popescu, ea, nu poate și nu vrea să le abandoneze: le strânge, le colecționează, le suprapune într-un timp prezent care, ca într-o sincronie perpetuă, adună toate vârstele precedente la un loc.
Credința ei este că psihologia individuală, identitatea, personalitatea își pierd consistența dacă renunță la pașii anteriori. Nu suntem doar ce suntem, ci și ce am fost. Iar adevăratele abisuri ale ființei se ascund în trecut, în experiențele înstrăinate ale avatarilor care ne-au purtat numele.
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
