Fabrica de povesti

     “Iata o plonjare in tara Minunilor, de la prima poveste, pana la ultima, [...] asteptand sa le descoperiti voi dragi copii, deoarece prima lectie de zbor ne spune ca atunci cand invatam ceva, ne ridicam de la pamant. Fie-va zborul lin!” (Hanna Bota)     Volumul cuprinde: Piciorul caprioarei; Imparatia cuvintelor; Povestea sandalutelor verzi; Gandacelul auriu; Spicul fermecat; Casuta din copac;  Fabrica de povesti             Fragment:            “Casuta din copac        Irina, Maria si Petra se jucau, ca in fiecare dupa-amiaza, in strada. Nimic deosebit. Jocul de-a v-ati ascunselea, capra, saritul cu coarda, concursul de catarat in copaci si Alina, la locul ei, in fereastra. Doar ca astazi, Irina implineste zece ani. Nu le-a mai pomenit nimic prietenelor ei, fiindca parintii nu-i puteau tine ziua anul acesta, in schimb, isi amintea cu placere, dar si cu tristete, aniversarea de anul trecut, cand casa le-a fost plina de oaspeti.    In timp ce-si derula prin minte imaginile cu tortul si suflatul in lumanari, s-a impiedicat. Si-a zdrelit destul de tare genunchiul, palmele si buza de jos.     - Nu va faceti griji, le-a spus fetelor care incercau s-o ajute sa-si curete ranile de pietricele, va trece !     In timp ce se ridica, a intalnit privirea Alinei care, pentru prima data, era imbibata de tristete. Pentru prima data ?... Nu. Alina statea in aceeasi pozitie si privea in acelasi fel. Doar ca ea, Irina, a vazut astazi, tristetea din ochii ei.     - Fetelor, veniti sa-i facem cu mana ! le-a strigat contrariata.     - Ce te-a apucat ?... doar sti ca Alina nu vorbeste, au reactionat, fara sa stea pe ganduri, copilele.     S-a apropiat hotarata si a inceput sa-si agite mainile. Nimic. Cand au ajuns si prietenele ei, Alina s-a retras in spatele perdelei, speriata.     - Vor mai fi zile, le-a raspuns Irina, enigmatica.     A doua zi, baietii au inceput sa scoata limba, sa-si largeasca narile, sa se traga de pleoape, in fata Alinei. Dar aceasta ramanea nemiscata. Privea printre ei sau prin ei. Atunci, au facut cocoloase din noroi si au aruncat in geam:     - Muta, muta, muta!     Irina si-a luat avant si sa izbit cu putere in ei. Era cea mai mare.”