Falsul Don Quijote de la Mancha

Prin 2009, când J.D. Salinger depășise pragul celor nouăzeci de ani, a apărut o continuare insolență a romanului De veghe în lanul de secară, semnată cu pseudonimul J.D. [sic!] California: 60 Years Later: Coming Through the Rye. Bătrânul scriitor apelează la justiție și, în 2010, la câteva luni după moartea sa, verdictul judecătoresc interzice difuzarea în SUA și Canada a continuării neautorizate. Acum 400 de ani, în 1614, în timp ce MIGUEL DE CERVANTES lucra la partea a II-a a lui Don Quijote de la Mancha, a apărut, în împrejurări obscure, o continuare frauduloasă și răuvoitoare, semnată cu un pseudonim nici astăzi descifrat, ALONSO FERNANDEZ DE AVELLANEDA. În primăvara anului 1615 vede, în replică, lumina tiparului și adevărata parte a II-a a lui Don Quijote. Se deschide astfel un pasionant, unic poate, capitol de istorie literară. Cervantes, care avea să moară un an mai târziu (22 aprilie 1615), nu și-a putut apăra creația decât cu arma geniului său. A fagocitat continuarea apocrifă, nu lipsită de calități literare, și și-a subsumat-o pentru eternitate. Falsul Don Quijote poate fi citit cu delectare, dar numai în umbra modelului autentic. În plus, continuarea apocrifă reprezintă primul și cel mai bogat document privind receptarea veritabilului Don Quijote în secolul al XVII-lea spaniol.