Fascinatia lumilor fictionale

Cartea de fata reprezinta o pledoarie pentru imaginar. Sub acest aspect, ea se situeaza in prelungirea catorva studii pe care le-am publicat in ultimii ani: Intre real si imaginar. Incursiuni in proza fantastica franceza din secolul al XIX-lea (2020), Ratacind printre himere. O panorama a prozei fantastice (2020), Mitografii. Incursiuni intr-o biblioteca mitologica (2021), Incursiuni in imaginarul ezoteric (2022) si Istoria prozei fantastice romanesti (2023). Cititor impatimit, am fost mereu fascinat de lumile fictionale. In copilarie, am trait sub mirajul basmelor, dupa care am descoperit universul fabulos al miturilor. Aceasta inclinatie spre taramurile imaginare m-a indreptat in mod firesc inspre capodoperele prozei fantastice. Am apreciat aceasta literatura deoarece am constientizat faptul ca ea inseamna altceva decat romanele de investigatie sociala pe care le propune marea literatura realista. Imaginarul m-a cucerit prin faptul ca reprezinta o fascinanta incursiune in inima misterului. Calatorind prin niste insolite lumi fictionale, am trait o mirifica aventura spirituala. Proza fantastica are meritul de a demonstra ca realul este banal doar in aparenta si ca adevaratele semnificatii sunt adesea camuflate in spatele aparentelor. - Gheorghe Glodeanu   O mentiune aparte merita si sarbatoarea vrajitoarelor. In mod obisnuit, sabatul trimite la odihna ce urmeaza celei de a saptea zi a Creatiei. Avand o importanta functie religioasa, el este ragazul consacrat lui Dumnezeu. Exista insa si o alta acceptiune a termenului, legata de sarbatorile ciclurilor lunii. Dupa cum se mentioneaza in Dictionarul de simboluri, din aceasta perspectiva, sabatul ar fi sarbatoarea lunii pline, celebrata in mod zgomotos. Este ziua in care luna inceteaza sa mai creasca. De aceasta ancestrala sarbatoare pagana pare sa se lege si sabatul vrajitoarelor. Ideea este aceea ca, in momentul in care Dumnezeu se odihneste, lumea incape pe mana demonilor. Potrivit credintelor populare, in noaptea de sabat, demonii si vrajitoarele se intalneau intr-un luminis, intr-un loc pustiu si salbatic inconjurat de mlastini, unde se dedau celor mai fioroase orgii. Dupa cum precizeaza ocultistul si demonologul Jacques Collin de Plancy in Dictionarul diabolic, "locul care serveste acestei adunari este blestemat, incat pe el nu mai creste nici iarba". Fiind inzestrate cu puteri supranaturale, se credea ca vrajitoarele soseau la aceste festinuri zburand pe o coada de matura. Goliciunea lor devine simbolica, sugerand ideea renuntarii la orice norma. Dupa cum precizeaza acelasi Jacques Collin de Plancy, sabatul era convocat, de regula, "in noaptea de miercuri spre joi sau vineri spre sambata". In Dictionarul de mistere, Rene Louis mentioneaza faptul ca sabatul nu putea avea loc duminica, pentru ca aceasta este ziua Domnului. Drept consecinta, se preferau anumite date: "2 februarie, zi nefasta prin excelenta, 30 aprilie, ziua Sf. Walpurge, 23 iunie, ajunul Sf. Ioan, 31 octombrie, in amintirea druizilor". Diavolul participa la aceste intalniri sub nume si infatisari diferite, precum Leonard sau Marele Tap Negru.