Vă rog să faceți o listă cu toate bunurile pe care le considerați esențiale pentru viața dumneavoastră. Cererea pare ciudată, chiar indiscretă, iar pentru cele două femei care răspund, consecințele sunt devastatoare. EMMA Traumatizată de o spargere la vechea locuință, Emma își dorește un loc nou în care să trăiască. Dar nici unul dintre apartamentele pe care le vizionează nu este sigur sau la un preț accesibil. Până la One Folgate Street. Casa e o capodoperă arhitecturală: design minimalist din piatră de culoare deschisă, sticla și tavane înalte. Dar există anumite reguli. Arhitectul enigmatic care a proiectat casa păstrează un control total asupra ei: fără cărți, fără perne aruncate, fără fotografii sau obiecte personale de orice fel. Spațiul e destinat să-l transforme pe cel care-l ocupă – și asta se și întâmplă. JANE După o tragedie personală, Jane simte nevoia unui nou început. Atunci când găsește One Folgate Street, ea este atrasă instantaneu de casă – și de creatorul ei rezervat, dar seducător. Curând după ce se mută, Jane află despre moartea prematură a chiriașei anterioare, o femeie care îi seamănă, ca vârsta și ca înfățișare. În timp ce încearcă să separe adevărul de minciună, Jane urmează fără să știe aceleași tipare, face aceleași alegeri, întâlnește aceleași persoane și trece prin aceeași teroare ca fata dinainte. Fragment din volumul "Față dinainte" de J.P. Delaney: “- Dumnezeule! Podeaua de piatră e plină de cioburi. Hainele mele sunt sfâșiate. Cearșaful de pe pat s-a desfăcut și a fost aruncat într-un colț. De-a lungul coapsei am o urmă întinsă de sânge, nu știu de unde. În colțul camerei, văd o sticlă spartă și niște mâncare călcată în picioare. Mă dor părți din corp la care nici nu vreau să mă gândesc. Ne uităm unul la altul ca doi supraviețuitori ai unui cutremur sau ai unei explozii, de parcă am fost inconștienți și abia acum ne revenim. Ochii lui îmi căută fata. Arătă îngrozit. Spune: - Emma, eu... Vocea i se pierde. Mi-am pierdut controlul, zice el încet. - Nu-i nimic, îl liniștesc eu. Nu-i nimic. Repet asta de mai multe ori, așa cum ar face cineva care ar vrea să calmeze un cal fugar. Ne strângem tare de mână, epuizați, de parcă patul ar fi o plută, iar noi am fi naufragiați. N-a fost numai cauza ta, adaug eu. Totul a pornit de la un fleac. De când Edward s-a mutat aici, am tot încercat să păstrez curățenia, dar uneori asta însemna să arunc lucrurile în dulap cu doar câteva minute înainte să se întoarcă el. A deschis un sertar și l-a găsit plin de, nu știu, farfurii murdare sau ceva. I-am spus că nu contează, am încercat să-l fac să vină în pat în loc să se ocupe de ele. Și atunci... Bum! S-a enervat. Și am avut parte de cel mai bun sex din viața mea. Mă târăsc în colțișorul calm dintre brațul și pieptul lui și repet cuvintele pe care i le-am strigat nu cu mult timp în urmă. - Da, tați, da!”
