Atotștiutorul Feed a devenit accesibil oricui, oricând și de oriunde. Nimeni nu mai poate concepe să trăiască în absența lui. Orice interacțiune, orice emoție, orice imagine ajunge instantaneu pe Feed. Este instrumentul esențial pe care se bazează toți oamenii pentru a se instrui, dar și pentru a afla mai multe despre gândurile și sentimentele soților, părinților, copiilor, colegilor, șefilor sau angajaților. Într-o zi însă, Feedul se prăbușește, iar Tom și Kate trebuie să învețe să supraviețuiască în absența lui. Lipsti dintr-odată de toate cuceririle tehnicii și siliți să trăiască în cea mai cruntă sărăcie, cei doi încearcă să nu se dea bătuți. Când fiica lor, Bea, în vârstă de șase ani, dispare, lupta devine și mai aprigă, iar întrebările se înmulțesc. Cine a luat-o? Cum poți căuta pe cineva într-o lume din care tehnologia a dispărut cu totul? Și, mai ales, ce se întâmplă atunci când nu mai ești sigur că oamenii pe care îi iubești sunt cine pretind că sunt? M-a captivat de la primele rânduri și m-a bântuit zile întregi după ce am terminat de citit. - ȘJ Watson, autorul romanului Înainte să adorm O carte cu adevărat originală și inteligență. Un thriller intens, îmbăcat în haina unui coșmar distopic înspăimântător de plauzibil, cu întorsături de situație care îți vor face inima să explodeze. - C.J. Tudor, autorul bestsellerului Omul de cretă Un roman de debut care te pune pe gânduri, îndemnându-te să cugeți la subiecte precum conectare, deconectare și identitate, într-un viitor nu prea îndepărtat. - Library Journal Un debut strălucit, plin de emoție. - Daily Mail Fragment din romanul "Feed. Înlocuirea" de Nick Clark Windo: "- Credem că ceva... invadează oamenii în timp ce dorm, Sergentul acela, Vaughn, când l-a ucis pe președintele Taylor, nu era, de fapt, sergentul Vaughn... Își mestecase iar buza, în timp ce pungile de sub ochi îi creșteau din ce în ce, deveneau tot mai roșii, apoi le spusese că oamenii mergeau la culcare ei înșiși, dar se trezeau cu totul altcineva. Păreau la fel, vorbeau la fel, însă, pe dinăuntru... pândea ceva. În așteptare. Ca să ucidă. - Am capturat unul, însă rezista interogatoriului. Cred că are Feedul blocat. Toți acei criminali... Feedurile le sunt blocate din clipa în care se trezesc... Tom folosise în mod conștient tonul pe care-l folosea de obicei cu clienții săi; situația de față fusese de așa natură, încât fusese necesar să dețină controlul. - Personalitatea este doar o polarizare a reacțiilor, Ben. Modul în care ne comportam o dată creează o probabilitate de a ne comporta asemănător într-o situație viitoare. Creierele noastre nu sunt hard diskuri; ele nu pot fi șterse. Oamenii nu pot fi preluați. - Nu te-am chemat aici ca să ne certăm. Ben abia de se deranjase să ofteze când se ridicase. În timp ce se îndepărta, cuvintele lui erau purtate pe sub boltele de sticlă până ajunsese în dormitoare, situate mult deasupra lor, în vârful turnului, care reprezenta homeHubul familiei. - Tom, suntem invadați! Ceva, sau cineva, o face cu noi pe hackerul în timp ce dormim. Apoi ucide. Nu știm ce vor sau de ce o fac, dar credem că lucrurile se vor înrăutăți. Ar putea muri miliarde de oameni. Eu te avertizez din timp. Așa se procedează într-o familie. Tata consideră că te vei împotrivi, așa că am trimis oameni care să-ți golească deja casa. Îți vor aduce chiar și câinele. Deci, vrei cafea sau nu? Tom își strecoară umerii prin gaura din gardul ud de rouă, apoi scoate cleștele de tăiat lacate și retează lanțul din jurul porții. În timp ce acesta cade, lacătul izbește asfaltul fărâmițat precum capul unui piton din filmulețul unor copii. Dintr-odată, îi miroase - chiar poate, oare? - a cafea prăjită adusă de briză; poate simți bucuria extraordinară când a aflat că soția lui a rămas gravida; copleșitoarea senzație de pierdere; zăpăceală generală, când s-a trezit în apartamentul încăpător al tatălui său, în timp ce lumea era în cădere liberă în jurul lor. Încearcă să nu se mai gândească la trecut, însă ceva din el a evadat noaptea trecută, declanșat, poate, de moartea lui Guy, a lui Jane, de faptul că au fost luați, și simte iar obișnuita panică. Îl roade pe dinăuntru. Se simte plin de energie, cu simțurile în alertă, și extraordinar, extraordinar de epuizat. Chiar și simplul efort de-a merge mai departe i se pare prea mult - de parcă să înainteze, să pășească înainte, să le șoptească lui Graham și lui Danny, aflați chiar lângă el, că are nevoie de ajutorul lor ar putea tulbura lumea și ar putea atrage atenția tuturor celor rămași asupra lor.”
Feed. Inlocuirea
