Cartea Femei si sare PDF

Una dintre cele mai bune carti ale anului 2021 Amazon, Editors' Pick   Miami, in prezent: Jeanette se lupta cu dependenta de droguri. Fiica a unei imigrante cubaneze, e hotarata sa afle povestea familiei sale de la mama ei, Carmen. Dar Carmen nu vorbeste, pentru ca nu vrea sa retraiasca trecutul. Prin urmare, Jeanette porneste intr-o calatorie spre Cuba, ca sa-si intalneasca bunica si sa infrunte secrete de familie adanc ingropate. Camaguey, Cuba, 1866: Maria Isabel, stra-strabunica lui Jeanette, este prima femeie care lucreaza intr-o fabrica de trabucuri si care invata sa citeasca. Munca, iubirea, sperantele ei sunt manjite insa de violenta - chiar daca nu orice obstacol poate fi invins, curajul se transmite peste generatii.   Din fabricile de trabucuri de secol al XIX-lea si pana la centrele de detentie din SUA de azi, din Cuba pana in Mexic, iata povestea caleidoscopica a unor femei extraordinare, mame ale caror decizii sunt mosteniri grele, fiice care au tenacitatea sa-si spuna povestile, in ciuda celor care vor sa le faca sa taca.   Un roman de debut uluitor de puternic, epic si intim in acelasi timp. - O, The Oprah Magazine   Gabriela Garcia surprinde vietile femeilor cubaneze intr-o lume careia ele refuza sa i se predea. Si o face cu precizie, generozitate si gratie. - Roxane Gay   Urmarind cinci generatii de femei in patru tari, acest roman de debut este un tur de forta despre adictie, dislocare si traume mostenite. - Harper's Bazaar   Ea a spus da, desi raspunsul era de fapt poate; juramintele maritale incetasera de mult sa mai insemne o evadare. A spus da pentru ca nu mai avea nimic si un barbat invatat parea sa fie singura speranta pe care o putea imagina. Si simtise ca si el cauta, prin casatorie, un fel de armistitiu. Antonio gasise in Maria Isabel o cale de scapare fara dorinta de alte tarmuri, gasise un motiv sa se prefaca mai curajos in fiecare zi. Ea stia toate astea si, in ciuda greutatii pe care si-o urca pe umeri, a acceptat rolul de eliberator al unui om inspaimantat. Maria Isabel credea ca au existat mereu femei care si-au tesut viitorul din resturi, femei care au fost mereu personaje si niciodata autori. Stia ca o femeie ar putea ajunge sa deteste aceasta postura, dar ca in schimb va avea o suta de carti de citit.