Agatha Christie într-o călătorie plină de secrete și mistere Dezorientată din cauza unei căsnicii nefericite, Agatha Christie se deghizează și urcă în Orient Express. Dar, spre deosebire de Hercule Poirot, faimosul ei detectiv, ea nu poate dezlega misterele călătoriei. Trenul își urmează drumul, pasagerii prind contur, trecutul îi însoțește neîncetat. Și mai ales pasagerele au ceva de ascuns. Prizoniere în nefericirea lor, toate femeile cunoscute în Orient Express își păzesc strașnic secretele. Însă, pe măsură ce trenul care se îndreaptă spre Orientul Mijlociu merge tot mai încet, viețile lor paralele ajung să se intersecteze tot mai mult. Roman în care literatura de atmosferă se întâlnește cu suspansul și mizează pe complexitate emoțională, Femeia din Orient Express pune sub lupă legăturile dintre femei, forța suferinței și puterea secretelor. Fragment din roman: "Agatha nu se încumeta să se îndepărteze prea mult de compartimentul ei în prima noapte în Orient Express. Nu se simțise niciodată bine pe vapor și răul de mare o doborî după traversarea Canalului Mânecii. Entuziasmul prilejuit de îmbarcarea în tren fu înlocuit de o mare ușurare când urcă scara tapițată și se strecură între așternuturile de damasc, știind că nu va mai călători pe mare până când vor ajunge la Istanbul. Stewardul îi spusese că întregul compartiment va fi al ei până la Belgrad, așa că stătea întinsă în cușeta fără să tragă perdeaua, privind peisajul peste care se lăsă întunericul, în vreme ce trenul înainta peste câmpurile Normandiei. Lasă în urmă umbrele întunecate ale pomilor din care de-abia fuseseră culese merele și siluetele cailor care se puneau în mișcare la auzul pufăitului locomotivei. Părea atât de liniștit și neatins de timp. Greu de crezut că locul acesta fusese distrus de război cu un deceniu în urmă. Se gândi la Archie care zbură peste aceste câmpuri cu biplanul lui Cody. Unul dintre puținii piloți calificați din Marea Britanie când izbucnise războiul și norocos că supraviețuise. Îi scrisese din Franța înainte de a se căsători, vrând să știe dacă era îngrijorată de faptul că zbura. Citise printre rânduri - observând că, de fapt, voia să se liniștească în privința pericolului la care se expunea. Îi trimisese violete și un medalion cu Sfântul Cristofor când îi răspunsese la scrisoare. Îi spunea că nu era câtuși de puțin îngrijorată, deoarece îl văzuse pilotând și știa cât de bun era. A avut grijă să nu pomenească nimic despre lucrurile care îi umpleau viața acasă, despre trupurile distruse ale bărbaților și ale băieților de care avea grijă în fiecare zi la spitalul din Torquay. Este o meserie murdară să fi sora medicală. Urăsc gândul că faci asta. Scrisese acele cuvinte cu o săptămână înainte de prima lui plecare. Și, pentru că o detesta, nu i-a mai pomenit niciodată de munca ei. Scrisorile ajunseseră să fie despre visuri legate de casă, despre viața pe care o vor avea când războiul se va sfârși. Nunta lor avu loc în grabă, în ajunul Crăciunului, în 1914. Stăteau acasă la mama lui și, după ce cu o seară înainte îi spusese ce greșeala ar fi să se căsătorească în plin război, Archie dăduse buzna în dormitorul ei la ora opt dimineața, a doua zi, anunțând-o că se răzgândise: trebuiau să se căsătorească imediat. Permisia lui nu dură decât 48 de ore, așa că nu avuseseră timp să cumpere rochie, să aleagă flori, nici măcar să facă o prăjitură. Agatha se căsătorise în sacoul și fusta pe care le purtase la întrevederea de la spital. Martorul a fost un prieten care trecea întâmplător pe lângă biserică, după ce dăduseră de preot și îi plătiseră opt lire sterline ca să fie siguri că cererea lor disperată avea să fie îndeplinită. Iar apoi, după o lună de miere care a durat doar o noapte, Archie a pornit spre Franța. Agatha închise ochii, invocând imagini ca să șteargă amintirea trupului său ferm și zvelt scufundându-se în carnea ei moale și albă. Se întoarse în timp, într-un loc din mintea ei unde era mereu vara, niciodată iarna, pe plaja de la picioarele stâncii din Devon, unde petrecuse zile nesfârșite, fără griji, pescuind crabi din ochiurile de apă din scobiturile de stâncă și înfruptându-se cu ouă fierte și sendvișuri cu pastă de pește. "
