Femeia din tren. Reflecții Viața rămâne totuși un mare dar, chiar dacă trebuie să străbați munți de tristeți, tot căutând al fericirii hotar. Fiecare munte prezintă o lecție de victorie, cum ar fi câte-o poiană de bucurie, odihnitoare, de unde poți să-l contempli în lumina de soare, și locul din care să pornești mai departe, mult mai fericit, pe o nouă cărare, pentru că natura-i primitoare cu tine oricum te-ai afla, în orice stare. În fiecare anotimp cald obișnuiesc să merg aproape zilnic în parc unde, pe măsură ce înaintez de condiția mea, mă depărtez – de dogmă și forma – și, intrând în frumusețea simplitații clarificată pas cu pas, în rând cu mine se separă și timpul de ceas, întrebările se scutură pe toate cărările, iar eu mă bucur de clipele mici mai mari ca orele. - Domnica Pop
