Considerat după moartea sa un dramaturg minor, Thomas Heywood a fost văzut, în secolul al XIXA-lea și al XXA-lea, că cel mai bun autor de drame romantice de aventură (cu Frumoasa de la Soare Apune), că autorul celei mai bune drame domestice , ca precursor al romanului sentimental și al dramei burgheze a secolului al XVIII-Alea, ca apărător al scenei engleze în fața atacurilor puritane, și că cel mai longeviv și prolific dramaturg englez, prolificitate comparată cu cea a dramaturgilor spanioli. Mai mult, acum, la peste trei sute șaizeci de ani de la moarte, îl putem considera și ca precursor al atît de controversatei telenovele. Faptul că a fost neglijat pe nedrept este un adevăr. Singura consolare ca scena sĂa lipsit de el atîta vreme vine din faptul că același lucru s-a întîmplat și cu ceilalți dramaturgi elizabetani și iacobiți care au rămas, veacuri deA-a rîndul, în umbra lui William Shakespeare și Ben Jonson. Thomas Heywood (n. 1574 A 75) se naște cu un an sau doi înaintea inaugurării primului teatru din Anglia, la Shoreditch, după ce Burbage primise licența în 1574, și moare cu un mai înaintea închiderii teatrelor (1642). O dată cu interzicerea spectacolelor publice de către puritani (pînă în 1660), activitatea teatrală s-a desfășurat sporadic, sub formă de măști sau spectacole private, consecințele negative manifestîndu-se și asupra nevoii de noi piese pentru scenă sau de carte care să publice dramele timpului (în 1642 mai sînt publicate două piese, ca mai apoi, în 1643, 1645 genul să nu mai fie deloc reprezentat în cataloagele timpului). Am evocat aceste date de început și sfîrșit pentru a atrage atenția asupra faptului că activitatea dramaturgului acoperă o perioadă de peste patruzeci de ani, care coincide cu anii de glorie ai teatrului Renașterii și, de ce nu, ai teatrului englez.
