Femeia si problemele ei

Dragostea este percepția religioasă, evlavioasă a ființei concrete; vederea în aceasta a unui principiu dumnezeiesc. Orice dragoste autentică, ­indiferent de felul în care o sesizează mintal cel împricinat, este, în esență, un sentiment religios. Dragostea erotică, cu toată forța ei și importanța ce i se dă în viața omului, este, în cel mai bun caz, doar o formă incipientă a iubirii autentice, în sensul descris mai sus sau, am putea spune, o floare binemirositoare, foarte delicată, care înflorește pe tulpina dragostei, însă nu este rădăcina acesteia... Căsătoria autentică este calea trans­formării religioase a acestei iubiri erotice și se poate spune că tocmai în cadrul acestui proces tainic al transformării constă „taina căsătoriei”. Multe familii contemporane, care trăiesc așa cum vor, refuzând ajutorul lui Dumnezeu, binecuvântarea Domnului, au o mulțime de probleme psihologice și morale, dar și multă instabilitate.... Familia nu poate construi relații bune fără Dumnezeu! Doar mergând în întâmpinarea lui Dumnezeu, iubindu‑se unii pe alții prin dragostea pentru Creator, membrii familiei pot atinge fericirea autentică și deplinătatea vieții. Acest lucru este demonstrat de viață și confirmat de istorie. Prin credință, pocăință, rugăciuni comune, educația creștină a co­piilor și dragostea reciprocă, soții tind către șopul principal: Împărăția lui Dumnezeu. (V. Frankl)