Volum apărut cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc În 1945, autoritățile comuniste au inițiat un plan de construcție urbană și industrializare intensivă, care avea să culmineze în 1968 cu reorganizarea administrativ-teritorială a României. În acest context, s-au deschis foarte multe șantiere noi, unde se concentra o forță de muncă venită din diferite zone ale țării. Marile centre industriale au devenit astfel și mari centre urbane. Volumul analizează procesul de urbanizare a localităților Hunedoara și Călan, ca urmare a dezvoltării combinatelor siderurgice de aici. Sînt prezentate programele de sistematizare, politicile economice aplicate de regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, primele proiecte arhitectonice și dinamica fondului locativ, toate purtînd amprenta influenței sovietice. Mara Mărginean își ilustrează expunerile cu numeroase fotografii și schițează și un profil al muncitorului siderurgist, dezvăluind informații mai puțin cunoscute despre condițiile de muncă, metodele de angajare, îndeplinirea normelor de producție, salarizare sau puterea de cumpărare. Din cuprins: Planuri politice și proiecte arhitecturale. Construcția orașului Hunedoara, 1945-1950 • Realismul socialist materializat? Hunedoara anilor 1950-1955 • Pragmatism și ideologie într-o etapă tranzitorie, 1955-1960 • Modernități întrepătrunse: arhitectura în anii ’60 • Mobilitatea socială între 1945 și 1968 • Igiena și standardul de viață în arealul siderurgic hunedorean • Muncitorul: producător al spațiului urban • Muncitorul: consumator al spațiului urban
