După Contribuții la apocalipsă (Junimea, 2008), Arthur Suciu revine cu un nou volum de literatură existențială. Fericirea în vid reia teme, cum ar fi: disperarea, melancolia, moartea sau lipsa de sens a omului contemporan, adăugând scriiturii un plus de depresie.
Capitolul al doilea al cărții, intitulat Urme pariziene, valorifică experiența pariziană a autorului. Fericirea în vid este un concentrat de senzații și de gânduri, de vituperări și recurențe autobiografice, care încep prin afirmarea propriului eu, ca obiect al meditației, și sfârșesc prin implorarea ficțiunii, ca mijloc de exprimare deghizată a propriilor obsesii. Recomand cartea lui Arthur Suciu tocmai pentru că el nu e autor de aforisme, ci moralist: uneori, lup moralist. E moralist pentru că, în paginile acestei cărţi, reuşeşte să schiţeze un personaj creionând o societate. O societate care alunecă vertiginos prin beznă, care opreşte, momentan, în staţii de lumină artificială, care scârţâie din toate încheieturile, şi în care suntem înghesuiţi şi singuri în acelaşi timp. - Mircea Platon
Fericirea în vid
