Fericita Pelaghia, ucenica Sfantului Serafim de Sarov

Traducere din limba rusă de Gheorghiță Ciocioi Sfânta Pelaghia Ivanovna Serebrenikova (1809‑1884) de la Diveevo, pe care Sfântul Serafim de Șarov a îndreptat‑o pe calea nevoințelor tainice și mai presus de fire ale nebuniei pentru Hristos, este, neîndoielnic, una dintre cele mai cunoscute reprezentante ale acestui fel de sfințenie rar, aflat dincolo de înțelegerea omenească. Sarcina încredințată ei de Sfântul Serafim și îndeplinită fără preget, până la capăt, a fost aceea de a purta de grijă „orfanelor” lui de la Diveevo. Din întâlnirea ei cu o altă vestită nebună pentru Hristos – Sfânta Parascheva de la Diveevo, mai cunoscută sub numele de Pașă Sarovskaia – reiese limpede acest fapt: Cuvioasă Pelaghia nu și‑a putut lăsa fiicele duhovnicești nici măcar înainte de plecarea sa de pe pământ „pentru a rămâne fără nici o grijă, că Pasa” –, căci ar fi încălcat astfel grav porunca „batiuskai Serafim”. Cartea de față – captivantă până la ultima fila – ne introduce într‑o lume în care virtuțile și asprele nevoințe duhovnicești sunt ascunse cu strășnicie – prin nebunia pentru Hristos – spre a fi păzite astfel mai bine de slavă deșartă. După cum cititorul poate constata din mulțimea minunilor adunate de la cei ce au cunoscut‑o, cei ce se roagă Cuvioasei Pelaghia nu rămân nicicând lipsiți de mângâiere și de ajutorul grabnic al fericitei nebune pentru Hristos. A fost canonizată în anul 2004; pomenirea ei se săvârșește pe 30 ianuarie, precum și pe 8 iulie, când este prăznuit soborul sfintelor din Diveevo.