Fetita din scrisoare

Anul 1956. Atunci când Ivy Jenkins rămâne însărcinată, este trimisă în dizgrație la St Margaret, o casă întunecată, înfiorătoare pentru mamele necăsătorite. Copilul ei este adoptat împotriva voinței sale, iar Ivy nu va pleca niciodată din casa groazei. Anul 2017. Samantha Harper este o jurnalistă a cărei carieră se află în impas. Când îi cade în mână o scrisoare din trecut, conținutul o șochează și o tulbură. Scrisoarea este de la o mamă tânără, care implora să fie salvată de la St Margaret, înainte de a fi prea târziu. Sam investighează tragica poveste, ca jurnalistă, dar și prin prisma misterioaselor legături personale pe care le intuiește, și descoperă o mulțime de morți inexplicabile care înconjoară femeia și copilul ei. Sub presiunea iminenței demolari a așezământului St Margaret, Sam are doar două zile pentru a pune în ordine și a completa un puzzle vechi de șaizeci de ani înainte ca adevărul, care se află tulburător de aproape de casă, să se piardă pentru totdeauna... Îmbinând ritmul alert și suspansul investigației cu atmosfera apăsătoare de thriller și cu drama pierderilor ireparabile, Fetița din scrisoare pune la grea încercare tăria emoțională a cititorului. Am fost captivată de Fetița din scrisoare. Povestea este convingătoare, cu multe răsturnări de situație, îți sfâșie inima și te provoacă să gândești. Un roman care îți rămâne în minte mult timp după ce l-ai citit. - Sophie Kinsella O carte grozavă, cu adevărat greu de lăsat din mână. Cu un ritm rapid, cu o intrigă stăpânită în mod strălucit, dureroasă uneori, are toate caracteristicile unui bestseller. - Lesley Pearse O poveste profund emoționantă, cu atât mai mult cu cât se bazează pe o realitate șocantă. Am devorat-o, m-am implicat, m-a emoționat și m-a captivat în egală măsură. - Fanny Blake   Fragment din cartea “Fetiță din scrisoare” de Emily Gunnis:   “Când a sosit doctorul Jacobson, cred că eram mai mult moartă decât vie. L-am implorat să-mi salveze copilașul, așa că m-a tăiat, atât de adânc încât mi s-a părut că mă sfârtecă pe din două. Apoi am auzit-o plângând și am văzut-o în fața ochilor. Fetița noastră. L-am întrebat pe doctorul Jacobson dacă o văzuse pe mama. L-am implorat să mă ducă acasă. Însă el nu mi-a adresat nici un cuvânt și m-a lăsat pur și simplu cu Rose. Sper că-i va spune mamei de ea.  După plecarea doctorului Jacobson, m-au cusut. A fost chiar mai chinuitor decât nașterea în sine. Călugărița care m-a cusut era neindernanatică și bătrână și ochelarii de citit îi tot cădeau de pe nas. Zile întregi n-am putut să merg, dar măicuța zice că trebuie să mă întorc curând la muncă, pentru a-mi că stiga traiul. Le-am scris mamei și unchiului Frank, să-i întreb dacă n-ar putea să achite cele o sută de lire pe care le datorez pentru șederea mea aici, însă nu am primit nici un răspuns. Mi s-a spus că de obicei te țin trei ani. O să înnebunesc dacă va trebui să rămân atât de mult. Au amenajat creșa chiar lângă infirmerie și aud bebelușii plângând zi și noapte. Se pare că și asta face parte din pedeapsă. Îmi pierd mințile la gândul că o aud pe Rose plângând și nu mă pot duce la ea. Mi-a venit laptele, dar nu avem voie să ne alăptăm copilașii pe cale naturală. În schimb, sunt hrăniți cu lapte praf. Poate ca să rupă orice legătură dintre mamă și copil. Mie mi-au dat niște medicamente ca să oprească lactația, dar nu-și fac efectul suficient de repede. Noaptea, am scurgeri și doare îngrozitor. Sora se înfurie când găsește cearșafurile ude. E sătulă de mine, că sunt tot la infirmerie, sătulă de lacrimile mele. Sătulă de deranjul pe care-l fac.  Mi-e așa de dor de fetița mea! Nu suport să știu că altcineva o va lua de aici. Locul ei e alături de mine, de noi.  Dragul meu, te rog, vino și ia-ne de aici, ca să putern fi în sfârșit o familie. Vino, te rog, cât mai repede, înainte ca Rose să fie dată spre adopție și s-o pierdem pentru totdeauna.  Cu drag,  A ta, Ivy    În timp ce scria ultimul cuvânt, Ivy auzi cheia răsucindu-se în broască și se grăbi să îndese scrisoarea în plicul pe care i-l adusese Patricia."